„Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins” Ioan 13:5
Îmi amintesc de un anume serviciu divin, de Sfânta Cină de la Spitalul de leproşi din Masanga. Când a venit timpul pentru serviciul de spălare a picioarelor, am ales un pacient lepros care fusese un spin în coastele administraţiei spitalului, făcând opoziţie anumitor planuri ale spitalului.
I-am spălat mai întâi picioarele. El purta sandale, deoarece întreaga labă a piciorului, inclusiv degetele, se dezintegraseră din cauza leprei. Când am îngenuncheat să-i spăl picioarele, mi-a spus că puteam să-i spăl doar piciorul stâng, pentru că la piciorul drept avea o rană ulceroasă. Experienţa a fost înfiorătoare.
Lepra este o boală interesantă. Pentru un anume motiv, sistemul imunitar al corpului se comportă orbeşte faţă de un singur microb – Mycobacterium leprae. Nu este ca SIDA, care distruge capacitatea organismului de a lupta împotriva oricărui microb sau tumoare. Bacteriile leprei preferă părţile mai reci ale corpului, cum ar fi pielea, mucoasa membranelor ochilor şi nasului, şi nervii superficiali din întregul corp. Din cauza răspunsului incomplet sau insuficient al sistemului imunitar, bacteriile se multiplică netulburate.
Degetele nu cad pur şi simplu, ci îşi pierd capacitatea de a simţi din cauza afectării nervilor. Fără senzitivitate nu există durere şi fără durere nu există nici o alarmă la nivelul creierului că un spin a penetrat piciorul sau că mâna ţine o oală atât de fierbinte, încât pielea este arsă. Aceste răniri şi infecţiile adiacente nu dor, aşa că tind să fie neglijate, având ca rezultat mai multă rănire care, în cele din urmă, duce la cangrenă şi pierderea degetelor şi chiar mai mult.
Lecţiile spirituale sunt multe. Nu supunerea totală faţă de păcat (înfrângerea totală a sistemului imunitar, ca la SIDA) este cea care ne afectează caracterele. Un singur viciu sau păcat nutrit (o deficienţă imunitară faţă de o singură bacterie, ca în cazul leprei) poate fi la fel de devastatoare. Cu ajutorul Duhului Sfânt putem să percepem păcatul şi să scăpăm de el înainte să ne distrugă. Dar când conştiinţa noastră este tocită şi nu experimentăm consecinţa imediată a păcatului, deseori nu ne dăm seama de rezultatele tragice ale căilor noastre păcătoase până când nu e prea târziu.
Doamne, dă-mi Duhul Tău cel Sfânt ca să discern micile ispite pe care Satana vrea să le folosească pentni a distruge şansa mea de a trăi o viaţă mai vibrantă.
David Grellmann
