„Într-adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit.. când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; …ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.” Romani 1:20-21
Locuind printre familii care practicau New Age, m-am simţit îndemnată să aflu ceva despre filozofia vecinilor mei. Un curs despre sănătatea deplină părea să fie calea de a afla mai mult, aşa că m-am înscris. Fiecare sesiune urma acelaşi tipar; o expunere filozofică despre legătura oamenilor cu energia universală (deseori contrazicând creştinismul), o activitate care altera mintea, apoi mărturii personale despre cum s-a simţit fiecare persoană ca rezultat al activităţii. Ascultam instrucţiunile, priveam sau plecam în timpul activităţii, apoi ascultam evaluările.
În timpul unei ore, instructorul a cerut studenţilor să se întindă pe podea şi să se hiperventileze (să respire adânc şi repede), timp de 90 de minute. O expertă în yoga, cu controlul ei fenomenal asupra respiraţiei, a fost printre primii care au avut o reacţie – o criză de epilepsie „grand mal”. Mai târziu, ea spunea că a fost cea mai bună reacţie pe care a avut-o vreodată. O treime dintre studenţi au avut experienţe „afară din corp”, jumătate au fost „vizitaţi personal de spiritele instructori”. Cu toţii s-au simţit iluminaţi de experienţele lor „spirituale”. Ceilalţi dintre noi eram creştini şi nu participaserăm.
Această activitate „de renaştere”, ca şi meditaţia, vizualizarea şi multe alte activităţi care alterează mintea, sunt considerate o cale de „a intra în legătură cu dumnezeul dinăuntru”, o căutare după „înţelepciunea” universală. În realitate, tot ce făceau erau activităţi care afectau modelele undelor cerebrale şi echilibrul chimic care aproape sigur induc halucinaţii şi autohipnoză.
Noi ne gândim la acestea ca la un fenomen modem, dar, în 1890, Ellen White avertiza: „Satana îi ispiteşte pe oameni la neascultare, facându-i să creadă că în acest fel ei pătrund într-un minunat câmp al cunoaşterii. Dar toate acestea nu sunt decât o înşelăciune. Plini de ideile lor despre progres, călcând în picioare cerinţele lui Dumnezeu, merg pe drumul ce duce la degradare şi moarte” (Patriarhi şi profeţi, p. 40, ed. 1996).
M-am îndepărtat de această experienţă, fiind recunoscătoare pentru un Dumnezeu care este Mântuitorul meu personal, un Dumnezeu în care pot să am încredere că îmi vorbeşte cuvintele adevărului, prin Duhul Său cel Sfânt. Este înfricoşător ce poate pune Satana în minţile noastre când pierdem controlul, făcând lucruri nesănătoase, care afectează undele noastre cerebrale şi echilibrul chimic.
Mântuitorul nostru personal şi Creatorul nostru promite că meditaţia noastră asupra Lui reînnoieşte mintea şi este întăritoare.
Dawna Sawatzky
