Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc… Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn. Psalmul 127:1
Calul de povară trudise de dimineaţă, în căldura din mijlocul verii. Nu avusese nici un fel de odihnă de la căratul încărcăturilor grele. În timp ce mersul lui încetinea din cauza oboselii şi a setei, căruţaşul a devenit nerăbdător. Cu cât căra mai mult, cu atât făcea mai mulţi bani. Aşa că a început să lovească cu biciul. La început, lovitura părea să creeze o explozie de energie – adrenalina indusă de durere îi dădea calului o putere nouă. Dar în timp ce biciul cădea din ce în ce mai frecvent, calul răspundea din ce în ce mai puţin, apoi a început să se împiedice şi să se clatine. În cele din urmă, animalul s-a prăbuşit, nemaiputând simţi deloc biciul.
Probabil, condamnăm cu oroare o aşa brutalitate faţă de un animal fără minte. Dar nu avem şi noi uneori un comportament asemănător? Suntem sensibili la nevoia de odihnă a corpului nostru? Sau ne „biciuim” sistemul nostru nervos, obosit, cu stimulenţi chimici ca să-l „menţinem la lucru” doar puţin mai mult, să terminăm mai multă treabă, culcându-ne mai târziu – toate în numele realizării unui scop care pare mai important decât echilibrarea muncii cu odihna?
Cofeina este biciul cel mai popular pe care oamenii îl folosesc pentru ei înşişi. Unii oameni devin toleranţi cu stimularea ei şi cred că ea nu are nici un efect asupra lor. Stimulaţi de substanţa chimică, noi nu putem nici măcar să simţim povara noastră din cauza oboselii, şi, ca rezultat, anormala funcţionare a corpului nostru pare acum normală.
Am un prieten care consuma mari cantităţi de băuturi cu cofeină în fiecare zi, ca să-l ajute să lucreze mai mult şi mai greu. Când şi-a dat seama de efectele lucrului peste măsură în viaţa lui şi ale cofeinei, a îndurat simptomele renunţării la droguri, ca să se elibereze. Mai târziu, a recunoscut că, după câteva zile de lipsă de energie, a început să-şi dea seama mai mult de nevoia lui de odihnă. Şi când a răspuns semnalelor normale pentru odihnă, a început să-şi recapete echilibrul şi să se rupă de obiceiul de a lucra peste măsură, obicei pe care şi-l crease prin biciul cofeinei.
Dumnezeu nu aşteaptă să lucrăm peste măsură, ca să-I facem pe plac. El ne-a făcut cu anumite legi ale fiziologiei. Când colaborăm cu Creatorul nostru, El va binecuvânta casa pe care o construim pentru viaţa noastră.
Îţi clădeşti tu casa pe o temelie sănătoasă sau pe nisipul drogurilor şi stimulenţilor artificiali?
Pat B. Mutch
