Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste putină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi. Ioan 14:18-20
Nu mai avea nici un sens. Petrecuse patru ani, transformându-se constant dintr-un alcoolic supraponderal, fumător înrăit şi hipertensiv la limită într-un individ aproape potrivit fizic. Se programase împreună cu soţia sa pentru evaluări fizice comprehensive, de la care primise un rezultat excelent. Din punct de vedere fizic, era în cea mai bună formă, cum nu mai fusese de mulţi ani de zile. Opt săptămâni mai târziu, sub presiunea unor probleme financiare, şi-a înfipt un cuţit în piept şi a murit.
Iată-l pe omul care a lucrat atât de greu ca să facă plăcere cuiva – poate unui părinte, poate lui însuşi, poate unui Dumnezeu pe care nu-L înţelegea. Aveam sarcina de a pregăti fişe pentru adaptarea asigurărilor, ceea ce îmi cerea să revăd fiecare intrare pe fişa lui, timp de 10 ani. Aceasta, împreună cu un grad mic de cunoaştere personală a lui a creat în mintea mea o imagine fugară a unei persoane teribil de singure. Probabil că avea un ideal de neatins despre ceea ce trebuia să fie, să facă, să obţină şi să menţină în viaţă pentru a fi acceptabil.
Cei mai mulţi dintre noi au experimentat singurătatea şi dorinţa de acceptare. Pentru unii este un lucru trecător, adus de circumstanţe, cum ar fi mutarea sau pierderea unei persoane iubite. Pentru alţii, este o nevoie chinuitoare, care mănâncă chiar inima existenţei lor. Pare că nimic nu-i poate satisface până când nu împlinesc cererile acelui centru emoţional.
Dumnezeu are un răspuns care să împlinească chiar şi aceasta. Ţi-e dor de dragostea unui tată? Citeşte Ieremia 31:3: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” Ţi-e dor de dragostea unei mame? Citeşte Isaia 49:15: „Poate o femeie să-şi uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei?” Cere această dragoste pentru tine – căci este cu adevărat a ta.
Apoi examinează-ţi viaţa. Este ceea ce faci un efort de a câştiga acceptare? Sau este din cauză că eşti al lui Dumnezeu, că eşti acceptat şi iubit şi că profiţi de privilegii şi ocazii?
Eşti agresiv şi fără teamă în exterior, dar suferi şi eşti gol pe dinăuntru? Descrie lui Isus acea durere. El te aşteaptă cu dragoste.
Lois (Rittenhouse) Pecce
