Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în Duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:19-20
Unul dintre miturile majore ale societăţii moderne este pasiunea pentru o formă fizică, bună ca scop în sine. Am o prietenă care este total prinsă în această nebunie de a fi mereu în formă, lucrând la un club de acest gen aproape în fiecare seară. Vitamine şi suplimenţi care promit să dea energie mai mare şi să o ajute să elimine depozitele de grăsime (din care o privire sumară ar sugera că nu prea are) îi aglomerează biroul. Ea se abonează la reviste de body-building, care arată corpuri sculptate ce par aproape neomeneşti în extremele definirii muşchilor. Ea chiar visa să concureze într-o astfel de competiţie.
La suprafaţă, s-ar părea că ea are o pasiune pentru sănătate. Desigur, a încerca să arăţi bine şi să te simţi bine sunt lucruri pozitive. Dar sănătatea este mai mult decât arătarea muşchilor. Iar a fi într-o formă bună este mai mult decât o relaţie între greutate şi grăsimea din corp.
În căutarea unui corp perfect, prietena mea a ales să excludă din viaţa ei multe alte elemente care contribuie la deplinătatea generală a sănătăţii. Căsnicia ei s-a terminat dureros, iar relaţia pe care o are acum este destul de neconvenţională. Ea a ales ca loc preferat pentru dimensiunea ei socială barurile şi cluburile care sunt căutate de mulţimile fără minte şi căutătoare de plăceri, din care cea mai mare parte este o generaţie mai tânără decât ea. Nu mai vine la biserică şi nici nu mai găseşte nimic atractiv în dimensiunea spirituală a vieţii.
Totuşi, adevărata problemă a ei nu o constituie atât de mult elementele pe care le-a introdus în viaţa ei (deşi alţii ar putea alege diferit), ci elementele pe care le-a exclus. O viaţă echilibrată este una care aşază aspectul fizic într-o perspectivă adecvată cu ceilalţi, incluzând socialul, spiritualul şi intelectualul. Sănătatea este plenitudine, o viaţă în care toate părţile lucrează împreună într-o simetrie care o depăşeşte pe cea a unui corp musculos. Şi făcând astfel, noi îl onorăm pe Dumnezeu în trupurile noastre, nu cu eul nostru.
Ştim că „omul nu trăieşte numai cu pâine” (Matei 4:4), dar trebuie de asemeni să spunem că n-ar trebui să trăim nici numai cu exerciţiu fizic!
Aminteşte-ţi că „sfinţenia este o predare deplină lui Dumnezeu; este o totală supunere a inimii şi vieţii faţă de principiile cerului” (Hristos, Lumina lumii, pag. 463, ed.1997).
Dan Day
