Tu eşti robul Meu, te aleg şi nu te lepăd! Nu te teme căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Isaia 41;9-10
Acum câţiva ani, depresia m-a învins. Pe lângă aceasta, aveam dureri constante, sfâşietoare, de la o hernie de disc, spondiloză vertebrală şi ciocuri osoase. Eram convinsă că eram prea neputincioasă, prea urâtă, prea grasă, pentru ca să-i pese cuiva de mine, şi am început să cred că nu puteam face nici un bine nimănui. Eram gata să renunţ. Ce sens mai avea să continuu? Dar Dumnezeu a pus doi nepoţi minunaţi în viaţa mea – Joel şi Chad. Mă gândeam că, dacă puteam să fac o diferenţă în viaţa lor şi în cea a prietenilor lor, ar putea exista un motiv ca să merg mai departe. Aşa că m-am rugat: „Doamne, ce pot face pentru Tine şi pentru ei?”
Dumnezeu a răspuns: „Învaţă-i să iubească Sabatul”. Dar nu aveam nici o idee despre ce-aş fi putut să fac. Aşa că Dumnezeu mi-a oferit două cărţi minunate: De la dilemă la plăcere, de Gerita Garver Liebelt, şi Un cântec de dragoste pentru Sabat, de Richard Davidson. Aici am găsit o bogăţie de idei. Am hotărât să plănuiesc o sărbătorire a Sabatului, tipic evreiască şi am întâmpinat Sabatul cu aceşti tineri.
Dumnezeu m-a ajutat să adun textele biblice care vorbeau despre simboluri ale mântuirii în Vechiul Testament şi să le leg de împlinirea lor în Hristos. Serviciul e simplu, dar plin de semnificaţie. Toată lumea participă.
Prima dată, „tatăl” sau persoana care are autoritate îşi aşază mâinile pe capul fiecărui copil şi pronunţă o binecuvântare. Este o experienţă solemnă şi mişcătoare. În timpul mesei, împărtăşim experienţele noastre şi sfârşim cu o chemare de reconsacrare în faţa lui Dumnezeu.
Vineri seara a devenit pentru noi timpul cel mai special al săptămânii. Tinerii vin devreme, ca să ajute la pregătirea mesei şi să aşeze pe masă cea mai bună veselă şi cele mai bune tacâmuri pe care le avem, ca să-L întâmpinăm pe Regele universului. Ei stau până seara târziu, vorbind despre grijile şi binecuvântările lor spirituale.
Eu sunt o dovadă vie că o persoană se poate „întoarce din ţara vrăjmaşului” (Ier. 31,16). Acum am un motiv să trăiesc: să ajut fiecare persoană tânăr pe care o întâlnesc, să iubească Sabatul şi pe Domnul Sabatului.
De ce să nu inviţi pe Domnul universului să cineze vineri seara următoare şi să sărbătoreşti cu El Sabatul?
Jacalyn Nosek
