Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Ioan 14: 27
Eram speriată. Voi muri? Vor rămâne băieţii mei fără mamă? Şi mă va iubi soţul meu mai puţin dacă mi se va face o mastectomie?
Tocmai primisem veşti despre un nodul la sânul meu stâng. Era cea de-a douăzeci şi una aniversare de la nunta noastră. O rezervă tăcută atârna deasupra noastră, în timp ce serveam împreună cina specială şi, mai târziu, când stăteam jos în camera de hotel, am vorbit despre ce ar putea ascunde viitorul.
Vineri, fără să mă mai gândesc la sărbătoarea aniversării noastre, sentimentele deprimante, de tipul „şi dacă”, s-au strecurat înăuntru. Mă rugam constant şi m-am forţat să cânt şi să fiu veselă. Dar în ziua următoare, la biserică, gânduri despre posibila mea moarte şi disperare m-au copleşit şi m-au zdrobit. Statisticile continuau să-mi sune în urechi. După cancerul de plămâni, cancerul de sân este primul care ucide femeile din S.U.A.
Duminică am mers amândoi să-l consultăm pe chirurg şi am fost încurajaţi. El credea că putea să fie un nodul fibrochistic. După ce a spus că vroia să mă vadă după două luni, mi-a recomandat o dietă strictă şi mai mult exerciţiu fizic.
După rezultatele cercetărilor, o greutate cu 7,5 kg mai mult creşte riscul cancerului de sân cu 37%, iar la o greutate cu 10 kg mai mult, riscul creşte la 52%. Aceasta înseamnă că o diferenţă de 5 kg poate fi semnificativă când e vorba de scăderea riscului de cancer. Şi după Dr. Noreen Azid, de la Centrul de Cancer Lee Moffit din Tampa, Florida, dintre toate decadele vieţii în care ar trebui să pierzi acea greutate suplimentară, cea mai importantă este a treia.
Săptămânile au trecut şi am slăbit 6 kg. Allan a mers cu mine la consultaţie. După ce m-a examinat la ecograf şi a văzut mamografia, doctorul a spus: „Nu mai este nimic”. Când am comparat raporturile şi am văzut mamografia, am oftat cu uşurare şi am trimis spre cer o rugăciune de mulţumire.
Din acea experienţă am învăţat cât de preţioasă este sănătatea noastră şi cum ameninţarea cu pierderea ei poate rearanja deodată şi marcant priorităţile noastre. M-am hotărât să apreciez încontinuu fiecare zi pe care Dumnezeu mi-o dă şi să fiu veselă şi să mă bucur de ea.
Ce ar trebui să faci astăzi, în caz că nu va mai fi un mâine?
Jill Kennedy
