Şi El mi-a zis: ’Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este tăcută desăvârşită’. 2 Corinteni 12:9
Tată, astăzi am încercat să iau proteza unui pacient ca s-o spăl, doar ca să descopăr că nu era proteză. Unul dintre pacienţii mei confuzi a crezut că vasul lui pentru apă era urinar şi am comandat două tăvi cu mâncare pentru acelaşi pacient, şi ambele cu dieta greşită.
Asta nu e tot.
Am făcut o gafă, întrebând-o pe soţia pacientului meu dacă era fiica lui. Asistenta practicantă mi-a pus o întrebare simplă şi n-am ştiut să răspund.
Zile ca aceasta mă fac să mă simt nepotrivită. Ajută-mă, Tată, să nu fiu critică faţă de mine însămi.
Aminteşte-mi de urmaşii Tăi din trecut, care au trecut şi ei prin zile ca aceasta. Petru n-a reuşit să meargă pe apă, iar Iona a sărit în pântecele unei balene.
Zilele lor „rele” au trecut. Şi ale mele vor trece.
Sună uneori rugăciunile tale ca a mea? Ai şi tu uneori zile în care nimic nu pare să meargă bine? Te scoli dimineaţa şi ai un timp devoţional plăcut cu Domnul, te îmbraci cu o haină nouă şi te îndrepţi spre locul de muncă, gândind că ziua va fi grozavă, doar ca să sfârşeşti primind o amendă de depăşire de viteză pe strada pe care vin la serviciu toţi colegii tăi. Sau, la sfârşitul zilei, vezi atârnând de jacheta pe care o porţi eticheta cu preţ redus!
Sunt convinsă că uneori semăn mai mult cu un urs într-un dulap cu porţelanuri, încercând să trec prin acea zi, decât cu un neurochirurg cauterizând minuscule vase de sânge pe creier. Gafele mele cauzează mai multă jenă decât pot să îndur.
De aceea am nevoie de acel timp devoţional cu Domnul. Dumnezeu nu poate să mă reţină să nu mă fac de râs, dar El îmi poate reaminti în fiecare dimineaţă că, deşi locuieşte în înălţime, într-un loc înalt şi sfânt, şi nu va face niciodată o greşeală, El trăieşte cu cei care fac greşeli – ,,cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite“ (Isaia 57:15).
Deseori sunt zdrobită şi am nevoie de o inimă înviorată de Dumnezeu.
Îţi mulţumesc, Tată, pentru că Tu îmi aminteşti zilnic că nu vei râde niciodată de greşelile mele, ci vei sta cu toată inima de partea mea în momentele mele cele mai jenante.
Caria Gober
