În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. Ioan 14:2-3
În timp ce treceam dealul, am văzut luminile orăşelului meu natal scânteind în zăpada sclipitoare, care cădea încet. Ajunul Crăciunului. La stânga era o stea uriaşă, aprinsă pe Flatiron. Iar la dreapta, luminile se întindeau cu mult dincolo de hotarele oraşului, pe care le-am cunoscut în copilărie.
Boulder era minunat. Dar nu luminile lui strălucitoare purtau însemnătatea – ci dragostea care ne aştepta în acea casă unde ne vom găsi familia.
Ceilalţi fraţi ai noştri, Dianne şi Richard, împreună cu familiile lor, urmau să fie cu părinţii noştri de Crăciun, aşa că Joanie, cealaltă soră a mea, şi cu mine, care locuiam în California, am hotărât să le facem surpriză la toţi şi să venim cu familiile noastre.
În cele din urmă, am oprit în faţa casei. O lumină slabă se filtra printre ferestrele îngheţate. Părinţii noştri erau acasă. Toţi nouă (două surori, soţii noştri şi cinci copii) ne-am îngrămădit afară din microbuz. Ne-am tras căciulile de lână pe faţă şi ne-am ridicat gulerele, ca să nu fim recunoscuţi prea uşor, am sunat la uşă şi am început să cântăm: „O, Betleem, în plin mister, primit-ai prunc venit din cer….”
Am terminat prima strofă şi am început-o pe a doua, dar nimeni nu deschidea uşa. Se auzeau voci dinăuntru. „Ce să dăm colindătorilor, prăjituri sau bani?” În cele din urmă, mama a deschis uşa cu o tavă de prăjituri în mână. Deodată ne-a recunoscut. „Tati”, a strigat ea, „copiii sunt acasă!”
N-o să uit niciodată momentele care au urmat. Tata a sărit din pat şi, în pijamalele lui roşii, a alergat afară pe verandă şi ne-a dat tuturor câte o îmbrăţişare de urs. Ce revenire acasă!
Şi nu ne-a părut rău niciodată că am condus mai mult de 1.600 km ca să venim acasă de Crăciun. A fost ultimul Crăciun pe care l-a mai trăit tata. A murit de infarct în anul următor, de Ziua Recunoştinţei.
Acum aştept cu nerăbdare altă reîntoarcere acasă, când familia noastră va fi reunită într-un loc mult mai frumos decât Boulder, Colorado, cu zăpada lui sclipitoare din ajunul Crăciunului. O să mă uit după voi pe acolo!
Întoarcerile acasă la familie sunt ocazii minunate.
De ce să nu începi chiar astăzi să plănuieşti una?
Kay Kuzma
