S-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. Luca 2:6-7
Fiecare femeie, când se apropie vremea să nască, se întreabă: Cum va fi? Cele care au mai trecut prin aceasta vorbesc despre intensitatea durerii, respiraţia, împingerea, emoţia anticipării şi, în cele din urmă, naşterea bebeluşului. Deşi fiecare naştere este specială, ceva în legătură cu prima naştere trage spre inima şi trupul fiecărei mame.
Îmi amintesc prima mea naştere – îmi amintesc exact unde stăteam, cu ce eram îmbrăcată, când am simţit acea primă contracţie a muşchilor abdominali. Apoi, 18 ore şi jumătate mai târziu, ultima împingere, ţipătul şi anunţul: „E fetiţă!” împlinire!
Dar momentul magic a fost când am ţinut în braţe acest miracol de 3,5 kg la pieptul meu şi am simţit nodul care ne lega pe amândouă într-o relaţie pe care numai o mamă o poate înţelege.
Întorcându-mă la acel moment magic al primului Crăciun, când îngerul i-a anunţat pe păstori: „Astăzi vi s-a născut…un Mântuitor”, iar corul de îngeri a cântat „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte”, mă întreb ce a simţit acea tânără mamă în momentul când a ţinut pentru prima dată în braţe pe „Dumnezeu în trup”, la pieptul ei? Mi-aş fi dorit ca scena să fi fost înregistrată. Dar Dumnezeu Tatăl, în dragoste, a permis ca acest moment intim să fie ascuns de privirea publică. N-a fost nici un doctor, nici o moaşă sau membri ai familiei, cel puţin după câte ştim – doar Maria, Copilul şi tatăl pământesc, pe care Dumnezeu îl alesese pentru Fiul Lui.
Dumnezeu iubeşte familiile. Şi Dumnezeu a oferit mijloace prin care membrii ei pot fi uniţi. Atingerea! Maria – prin atingerea Copilaşului la pieptul ei. Şi Iosif?…
În timp ce contracţiile ei se intensificau, îl văd pe Iosif pregătindu-se pentru o treabă pe care femeile o făceau de obicei. Îl văd apucând capul copilului în timp ce acesta ieşea, şi apoi după contracţia finală, mâinile lui au fost primele care L-au atins pe Mântuitorul lumii.
Atingerea este tot ceea ce spune Crăciunul. Atingerea este ceea ce a făcut Hristos când a venit pe pământ. Atingerea este motivul pentru care familiile sunt împreună de Crăciun. Şi atingerea este momentul magic al Crăciunului.
Îţi mulţumesc, Isus, pentm că mă atingi cu dragostea Ta. Ce persoană ar trebui să ating astăzi pentm Tine?
Kay Kuzma
