Cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Efeseni 5:19-20
Ca multe femei, am crescut crezând că, dacă eram o fată bună, respectam toate regulile şi îl iubeam destul pe Dumnezeu, viaţa va fi destul de bună. Ce dezamăgire, deci, să mă scol într-o dimineaţă, în anii mei de maturitate, ca să descopăr că formula eşuase. Sănătatea mea luase o cotitură decisivă. Eram o combinaţie ambulantă de oboseală, dezamăgire, frustrare şi criza de mijloc a vieţii.
Frustrată, m-am îndreptat spre un studiu mai adânc al creierului şi al sistemului imunitar. Cercetarea care a urmat mi-a oferit unele unelte practice care mi-au schimbat viaţa. De exemplu, am aflat că deşi folosim termenii emoţii şi sentimente ca fiind sinonimi, ei nu sunt acelaşi lucru. Emoţiile iau naştere în sistemul limbic al creierului (centrul durerii şi plăcerii) şi sunt simple steguleţe desemnate să ne atragă atenţia. Informaţia despre schimbările fiziologice, pe care aceste emoţii le cauzează în organism, călătoresc spre scoarţa cerebrală (centrii de gândire ai creierului). Acolo, dăm greutate acestor steguleţe şi interpretările noastre devin atunci sentimente.
Practic, aceasta înseamnă că, în timp ce nu putem avea întotdeauna un control complet asupra emoţiilor noastre iniţiale, în şase sau şapte secunde, dacă ne dăm seama de gândurile noastre, putem începe să ne controlăm sentimentele.
Mai întâi, am învăţat să identific întreaga gamă de emoţii pe care Dumnezeu a aşezat-o în creierul omenesc. Apoi, mi-am ascuţit capacitatea de a traduce mai corect aceste steguleţe în sentimente. Treptat, mi-am permis să simt toate sentimentele mele până când, în cele din urmă, am acceptat întreaga responsabilitate pentru administrarea emoţiilor şi sentimentelor mele.
Deseori le mânuim cu ecrane greşite, pe care le-am absorbit în viaţa noastră timpurie. De fapt, am făcut ceva cercetări foarte de ajutor privind familia de origine, ca să descopăr unele dintre modelele de răspunsuri transmise din generaţie în generaţie, care au operat printre membrii familiei mele.
Concluzia? Dacă vrem să schimbăm felul în care ne simţim, trebuie să schimbăm felul în care gândim. Este alegerea noastră să menţinem un sentiment dat, să alegem un sentiment diferit sau să acţionăm asupra sentimentului, mutându-ne astfel dintr-o poziţie de neajutorare spre una de putere.
Ce paşi poţi face ca să-ţi administrezi emoţiile şi sentimentele cu mai mult succes? Îi dai voie creierului tău să fie educat de Dumnezeu şi impresionat de Duhul Sfânt ?
Arlene Taylor
