Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1:27)
Tot cerul a avut un interes profund şi plin de bucurie în crearea lumii şi a omului. Fiinţele omeneşti erau de un ordin nou şi distinct. Ele au fost făcute „după chipul lui Dumnezeu” şi a fost planul Creatorului ca ele să umple pământul. Oamenii urmau să trăiască într-o strânsă comuniune cu cerul, primind putere de la Izvorul a toată puterea. Susţinuţi de Dumnezeu, ei ar fi trebuit să ducă o viaţa fără păcat. (Review and Herald, 11 februarie 1902)
Primii oameni, perechea cea sfântă, nu au fost numai copii sub grija părintească a lui Dumnezeu, ci şi învăţăcei, primind învăţături de la Atotînţeleptul Creator. Ei erau vizitaţi de îngeri şi aveau posibilitatea comuniunii cu Făcătorul lor, fără nicio perdea despărţitoare între ei. (…) Tainele universului vizibil, „minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită” (Iov 37:16), le ofereau un izvor inepuizabil de învăţătură şi bucurie. Legile care acţionează în natură şi care au constituit apoi obiectul de studiu al oamenilor timp de şase mii de ani erau deschise înţelegerii minţii lor de către Cel Veşnic, Iniţiatorul şi Susţinătorul a toate. Ei vorbeau cu frunzele, cu florile şi cu pomii, culegând de la fiecare secretele vieţii lor. Adam era un bun cunoscător al fiecărei creaturi, de la puternicul leviatan, care se joacă în valurile mării, şi până la insectele ce plutesc în razele de soare. Fiecăreia dintre ele, Adam i-a dat un nume, el fiind cunoscător al naturii şi al obiceiurilor lor. Slava lui Dumnezeu din ceruri, lumile nenumărate în mişcarea lor ordonată, plutirea norilor, tainele luminii şi ale sunetului, ale zilei şi ale nopţii – toate erau deschise studiului primilor noştri părinţi. (Patriarhi şi profeţi, p. 50-51)
Dumnezeu l-a creat pe om ca o fiinţă superioară; numai el este făcut după chipul lui Dumnezeu şi numai el este capabil să fie părtaş naturii divine, să conlucreze cu Creatorul Său şi să aducă la îndeplinire planurile Sale. (Review and Herald, 21 aprilie 1885)
