Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:10)
În acţiunea dea răscumpăra neamul omenesc, Dumnezeu Şi-a manifestat iubirea. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu…” (Ioan 3:16).
Când a păcătuit, Adam a aruncat neamul omenesc într-o disperată mizerie, iar Dumnezeu ar fi putut să Se separe de fiinţele căzute. El ar fi putut să-i trateze pe păcătoşi aşa cum meritau să fie trataţi. El le-arfi putut porunci îngerilor să reverse asupra lumii noastre potirele mâniei Sale. El ar fi putut să şteargă această pată neagră din universul Său. Dar El nu a făcut nimic din toate acestea. În loc să-i alunge din faţa Sa, El S-a apropiat mai mult de neamul omenesc căzut. El L-a dat pe Fiul Său, ca să devină os din oasele noastre şi carne din carnea noastră. „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14). Domnul Flristos, prin legătura Sa umană cu oamenii, i-a apropiat de Dumnezeu. El a îmbrăcat natura Sa divină cu haina naturii omeneşti, demonstrând astfel în faţa universului ceresc, înaintea lumilor necăzute în păcat, cât de mult îi iubeşte Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Darul lui Dumnezeu făcut oamenilor este mai presus de orice evaluare. Nimic nu a fost reţinut. Dumnezeu nu va îngădui să se spună că El ar fi putut face mai mult sau să manifeste o mai mare iubire faţă de neamul omenesc. Dăruindu-L pe Domnul Hristos, El a dat tot cerul.
Cel înălţat, care a fost cu Tatăl mai înainte de a fi lumea, S-a supus umi-lindu-Se, ca să poată înălţa omenirea. Profeţia a dat la o parte vălul, pentru ca noi să putem vedea tronul cerului, să-L putem vedea înălţat pe acest tron pe Cineva în chip omenesc, care a venit în lumea noastră să sufere, să fie chinuit, biciuit şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. (Manuscript 21, 1900)
În acest fel Şi-a manifestat Dumnezeu iubirea Sa faţă de om. În Hristos, El a dat tot cerul ca să poată fi restaurat în om chipul moral al lui Dumnezeu. (…) Harul Său, în toată vastitatea lui, este pus la dispoziţia tuturor. (General Conference Bulletin, 1 octombrie 1899)
