Noi suntem fiii și fiicele Sale

„Şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, iar voi îmi veţi fi fii şi fiice”, zice Domnul Cel Atotputernic. (2 Corinteni 6:17,18)

Creatorul universului ţi Se adresează ca un Tată plin de afecţiune. (…) Tatăl tău ceresc doreşte să facă din tine un membru al familiei regale, pentru ca, prin făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, să poţi fi părtaş naturii divine. (…) Cu cât eşti mai mult părtaş caracterului curat şi fără pată al îngerilor şi al Domnului Hristos, Răscumpărătorul tău, cu atât mai viu vei purta amprenta divină şi cu atât mai slabă va fi asemănarea ta cu lumea. (Mărturii, vol. 2, p. 44)

„Eu vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi îmi veţi fi fii şi fiice.” Ce făgăduinţă este făcută aici, cu condiţia ascultării! El făgăduieşte să fie un tată pentru voi. O, ce legătură minunată! Cu mult mai înaltă şi mai sfântă decât orice legătură omenească. Dacă faceţi sacrificii, dacă trebuie să uitaţi, să părăsiţi tată, mamă, surori, fraţi, soţie sau copii de dragul lui Hristos, nu veţi fi fără prieteni. Dumnezeu vă adoptă în familia Sa şi voi deveniţi astfel membri ai familiei regale, fii şi fiice, copii ai împăratului care conduce în cerurile cerurilor. (Mărturii, vol. 1, p. 510)

Dacă Îl numiţi pe Dumnezeu Tatăl vostru, vă recunoaşteţi singuri ca fiind copiii Lui, călăuziţi de înţelepciunea Lui şi fiind ascultători în toate lucrurile, cunoscând faptul că iubirea Sa este neschimbătoare. Veţi accepta atunci planul Său pentru viaţa voastră. Ca nişte copii ai lui Dumnezeu, veţi ţine la onoarea Sa şi a caracterului Său, la familia Sa, la lucrarea Sa, ca obiective ale celui mai mare interes al vostru. Va fi atunci bucuria voastră să recunoaşteţi şi să onoraţi legătura voastră cu Tatăl vostru, cum şi cu fiecare membru al familiei Sale. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 108) Dumnezeu este Tatăl vostru, un părinte plin de bunătate, preocupat de situaţia copiilor Săi spirituali. El S-a angajat să fie Protectorul, Sfătuitorul, Călăuzitorul şi Prietenul tuturor acelora care ascultă de El. (Letter 79, 1898)

Citește și
Comentarii
Se încarcă...