Enoh a umblat cu Dumnezeu apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.(Geneza 5:24)
Despre Enoh este scris că a trăit şaizeci şi cinci de ani şi a avut un fiu. După aceea, el a umblat cu Dumnezeu încă trei sute de ani. După naşterea primului fiu, Enoh a ajuns la o experienţă mai înaltă, el a fost atras într-o mai strânsă legătură cu Dumnezeu. El şi-a dat seama mult mai bine de obligaţiile şi răspunderea sa ca fiu al lui Dumnezeu. (Patriarhi şi profeţi, P- 84)
Viaţa neprihănită a lui Enoh a fost într-un contrast izbitor cu viaţa oamenilor nelegiuiţi din jurul lui. Evlavia, curăţia şi integritatea lui erau urmarea umblării cu Dumnezeu, în timp ce nelegiuirea lumii era urmarea umblării cu înşelătorul omenirii. Niciodată n-a fost şi nu va fi un timp în care întunericul moral să fie atât de dens ca în timpul acela, în care Enoh a trăit totuşi o viaţă de ireproşabilă neprihănire. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1088)
Deşi avea o viaţă de muncă activă, Enoh a menţinut cu stăruinţă comuniunea cu Dumnezeu. Cu cât era mai mare şi mai presantă lucrarea sa, cu atât mai continue şi mai fierbinţi îi erau rugăciunile. (…) După ce rămânea un timp între oameni, lucrând în favoarea lor prin sfat şi exemplu, el se retrăgea pentru a petrece un timp în singurătate, pentru că era flămând şi însetat după cunoaşterea lui Dumnezeu, cunoaştere pe care numai El o poate da. Având o astfel de comuniune cu Dumnezeu, Enoh a ajuns să reflecte din ce în ce mai mult chipul divin. Faţa sa strălucea de o lumină sfântă, chiar de lumina care strălucea pe faţa lui Isus. Când venea printre oameni de la aceste ocazii sfinte, chiar cei nelegiuiţi priveau cu teamă amprenta Cerului pe chipul sau. (Patriarhi şi profeţi, p. 87)
Şi noi trebuie să umblăm cu Dumnezeu. Când facem acest lucru, feţele noastre vor fi luminate de strălucirea prezenţei Sale şi, când ne întâlnim unul cu altul, vom vorbi despre puterea Lui, (…) spunând: „Lăudat să fie Dumnezeu! Bun este Domnul şi bun este Cuvântul Său…”Iar la încheierea timpului, vor fi luaţi la cer aceia care au avut comuniune cu Dumnezeu pe acest pământ. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1087)
