Cine crede în Fiul are viaţa veşnică. (Ioan 3:36)
Când sufletul I se predă lui Hristos, o putere nouă ia în stăpânire inima înnoită. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate face niciodată pentru el însuşi. Este o lucrare supranaturală care aduce un element supranatural în natura omenească. Sufletul care I s-a predat lui Hristos devine o fortăreaţă a Sa, pe care El o păstrează într-o lume răzvrătită. El vrea ca nicio altă autoritate să nu fie recunoscută acolo, decât a Sa. Un suflet luat în stăpânire de puterile cereşti nu poate fi biruit de asalturile lui Satana. (Viaţa lui Iisus, p. 312)
Hristos este gata să ne dea întreaga putere a cerului. El cunoaşte fiecare ispită care vine asupra omului, precum şi capacităţile fiecăruia. El cântăreşte tăria omului. El vede prezentul şi viitorul şi prezintă înaintea minţii obligaţia căreia trebuie să i se facă faţă şi ne cere să nu îngăduim ca lucrurile obişnuite, pământeşti, să fie atât de captivante, încât cele veşnice să fie pierdute din vedere. (Youth’s Instructor, 5 iulie 1894)
Darurile harului Său prin Hristos sunt oferite în mod liber tuturor. Nu există predestinaţie, ci omul poate pieri numai prin hotărârea lui. În Cuvântul Său, Dumnezeu a prezentat condiţiile prin care fiecare suflet poate fi ales pentru viaţa veşnică, şi anume ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos. Dumnezeu a ales un caracter în armonie cu Legea Sa, iar toţi aceia care vor atinge standardul cerut de El vor avea intrare în împărăţia slavei. Hristos însuşi a zis: „Cine crede în Fiul are viaţă veşnică” (Ioan 3:36). (Patriarhi şi profeţi, p. 207)
Ce poziţie înaltă! Să fii identificat cu Acela în care este concentrată întreaga desăvârşire, care este într-adevăr Maiestatea cerului, dar care ne iubeşte, deşi căzuţi, atât de mult, încât cuvintele nu o pot reda! Din iubire pentru noi. El a lăsat la o parte mantia Sa regală, a coborât de pe tronul cerului şi, plin de condescendenţă, Şi-a îmbrăcat divinitatea în natura umană şi a devenit asemenea unuia dintre noi, în afară de păcat, pentru ca viaţa şi caracterul Său să poată fi un model pe care să-L urmeze toţi, ca să poată avea darul preţios al vieţii veşnice. (Youth’s Instructor, 20 octombrie 1886)
