Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin. (Psalmii 16:8)
În toate nedumeririle şi încurcăturile care vor apăsa asupra sufletului, numai Unul singur ne poate ajuta în toate dificultăţile şi ne poate elibera de toate frământările şi îngrijorările noastre. Noi trebuie să aruncăm toate grijile noastre asupra Domnului Hristos şi să nu uităm că El este prezent şi ne călăuzeşte spre o legătură mai strânsă cu El. Noi trebuie să ne păstrăm mintea îndreptată spre Dumnezeu şi El ne va fi putere în slăbiciunea noastră, în neştiinţa noastră, El ne va fi înţelepciune, El va fi tăria noastră trainică.
Putem fi siguri că nu este nevoie să mergem în cer pentru a-L aduce pe Isus jos, la noi, şi nici să coborâm în adânc pentru a-L aduce sus, pentru că El este la dreapta noastră, iar ochii Lui veghează continuu asupra noastră. Întotdeauna ar trebui să căutăm să înţelegem că Domnul este foarte aproape de noi, pentru a ne fi sfătuitor şi călăuzitor. Doar în felul acesta putem avea încredere în Dumnezeu.
Noi trebuie să ne educăm şi să ne antrenăm mintea ca să avem o credinţă raţională şi o prietenie cu Isus pe care să o înţelegem. Dacă nu hrănim o continuă prietenie între Dumnezeu şi sufletele noastre, ne vom despărţi de El şi vom merge fără El. Ne vom face atunci prieteni dintre cei din jurul nostru, ne vom pune încrederea în ceea ce este omenesc şi atunci sentimentele noastre se vor îndepărta de adevăratul obiect al închinării. Nu trebuie să îngăduim răcelii să ne „îngheţe” iubirea faţă de Răscumpărătorul nostru. Dacă avem comuniune cu El, atunci trebuie să-L avem în întotdeauna pe Domnul înaintea noastră şi să-L tratăm ca pe un prieten onorat, dându-l primul loc în sentimentele noastre. Noi trebuie să vorbim despre farmecul Său neegalat şi să cultivăm mereu dorinţa de a avea o mai bună cunoaştere a Domnului Isus Hristos. Atunci, Duhul Său va avea puterea de a controla viaţa şi caracterul nostru. (…) Dacă a fost cândva un timp când oamenii să aibă nevoie de prezenţa Domnului Hristos la dreapta lor, atunci timpul acela este acum. (…) Avem continuu nevoie ca Acela care este Căpetenia mântuirii noastre să fie continuu lângă noi. (Youth’s Instructor, 19 iulie 1894)
