Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. (Isaia 11:2)
Când Duhul Sfânt vă descoperă adevărul, veţi strânge drept comoară cele mai preţioase experienţe şi veţi avea dorinţa dea le vorbi şi altora despre lucrurile aducătoare de mângâiere care v-au fost descoperite. Când veţi veni în legătură cu ei, le veţi împărtăşi idei noi cu privire la caracterul sau lucrarea lui Hristos. Veţi avea o descoperire nouă despre iubirea Sa milostivitoare, pe care să le-o împărtăşiţi şi acelora care îl iubesc, şi acelora care nu-L iubesc.
„Daţi şi vi se va da”, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este „o fântână din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban”. Inima care a gustat o dată iubirea lui Hristos doreşte fără încetare un torent şi mai adânc şi, pe măsură ce veţi da, veţi primi într-o măsură şi mai bogată, şi mai abundentă. Orice descoperire a lui Dumnezeu pentru suflet măreşte puterea de a cunoaştere şi de a iubi. Strigătul neîntrerupt ai inimii este: „Mai mult despre Tine!” şi, întotdeauna, răspunsul Duhului va fi: „Cu mult mai mult.” Pentru că lui Dumnezeu îi place să facă „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”. Lui Isus, care S-a golit pe Sine pentru mântuirea omenirii pierdute, I s-a dat Duhul Sfânt fără măsură. Tot astfel îi va fi dat oricărui urmaş al lui Hristos, atunci când întreaga inima este predată pentru ca Isus Hristos să locuiască în ea. Însuşi Domnul nostru a dat porunca: „Fiţi plini de Duh!”în această poruncă este şi făgăduinţa că va fi împlinită. Tatăl a avut buna plăcere ca în Hristos „să locuiască toată plinătatea”. „În El aveţi totul deplin.”
Dumnezeu a revărsat iubirea Sa fără măsură, ca ploile care răcoresc pământul. El zice: „Să picure cerurile de sus şi să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totodată din el izbăvirea.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 36-38)
