Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le spun Eu sunt duh şi viaţă. (Ioan 6:63)
Numai Duhul Sfânt al lui Dumnezeu poate să dea viaţă puterilor minţii. (Letter 49,1896)
Numai acelora care aşteaptă în umilinţă înaintea lui Dumnezeu, care aşteaptă călăuzirea şi harul Său, numai lor li se va da Duhul Sfânt. Această binecuvântare făgăduită, cerută prin credinţă, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. Ea este dată după bogăţia harului lui Hristos şi El este gata să dea fiecărui suflet după capacitatea pe care o are de a primi.
Darul Duhului înseamnă, de fapt, dăruirea vieţii lui Hristos. Numai aceia care sunt astfel învăţaţi de Dumnezeu, aceia în inima cărora lucrează Duhul lui Dumnezeu şi în a căror viaţă se manifestă viaţa lui Hristos, numai aceia pot sta ca adevăraţi reprezentanţi ai Mântuitorului.
Dumnezeu îi ia pe oameni aşa cum sunt şi îi instruieşte pentru lucrarea Sa, dacă aceştia I se supun. Duhul lui Dumnezeu, primit în suflet, dă o viaţă nouă tuturor capacităţilor lui. Sub călăuzirea Duhului Sfânt, sufletul care se consacră fără rezerve lui Dumnezeu se va dezvolta armonios şi va fi întărit să înţeleagă şi să aducă la îndeplinire cerinţele lui Dumnezeu. Caracterul slab şi şovăitor se schimbă într-un caracter plin de tărie şi hotărâre. O continuă consacrare stabileşte o atât de strânsă legătură între Domnul Hristos şi ucenicii Săi, încât creştinul devine asemenea Maestrului său în caracter. El are vederi mai clare, mai largi. Discernământul său este mai pătrunzător, iar judecata sa, mai echilibrată. Atât de reînsufleţit va fi el de puterea dătătoare de viaţă a Soarelui Neprihănirii, încât va fi în stare să aducă mult rod pentru slava lui Dumnezeu. (Slujitorii Evangheliei, p. 285-286)
Credincioşii vor fi o inimă şi un gând şi Domnul va face puternic Cuvântul Său pe pământ. Se va pătrunde în noi oraşe şi sate, în noi teritorii; biserica se va ridica şi va străluci, pentru că lumina ei a venit şi slava lui Dumnezeu a răsărit peste ea. (…) Dacă Duhul Sfânt locuieşte în noi (…), îl vom înălţa pe Isus. (Review and Herald, 23 decembrie 1890)
