Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceasta. (Geneza 28:12)
Universul ceresc manifestă cel mai mare interes pentru această lume minusculă. (…) Şi totuşi noi venim în contact cu activitatea intensă a oraşelor noastre, ne amestecăm cu mulţimea care aglomerează străzile, intrăm în pieţe şi mergem pe stradă; şi, în toate acestea, de dimineaţă şi până seara, oamenii se poartă ca şi când afacerile, sportul şi căutarea plăcerilor constituie totul în viaţă, ca şi când lumea aceasta este totul, ocupând mintea şi preocuparea noastră. Cât de puţini contemplă puterea nevăzută!
Întreg cerul este foarte interesat de fiinţele omeneşti care sunt atât de active, dar care nu se gândesc la cele nevăzute. (…) Adesea, inteligenţele cereşti dau la o parte cortina ce ascunde lumea nevăzută, pentru ca mintea noastră să fie îndepărtată de la graba şi goana omenirii şi să ia în consideraţie faptul că există nişte martori nevăzuţi la tot ce facem şi spunem, atunci când ne angajăm în afaceri sau când ne gândim numai la noi. (…)
Aceste fiinţe cereşti sunt îngeri slujitori; adesea, ei iau chipul unor fiinţe omeneşti şi, ca nişte străini, stau de vorbă cu aceia care sunt angajaţi în lucrarea lui Dumnezeu. În locuri singuratice, ei au fost însoţitorii călătorilor aflaţi în primejdie. Atunci când vasele erau în pericol pe marea înfuriată, ei au rostit cuvinte care să îndepărteze frica şi să inspire speranţă în timp de necaz. Mulţi, în împrejurări diferite, au ascultat glasurile locuitorilor din alte lumi. Adesea, aceştia au fost conducătorii armatelor. Au fost trimişi ca să îndepărteze molimele. Au mâncat la masa umilă a multor familii şi, adesea, au apărut ca nişte călători obosiţi care aveau nevoie de adăpost peste noapte. (…)
Îngerii cerului conlucrează cu noi în orice lucru bun şi, în acest fel, cerul este legat cu pământul. (Review and Herald, 22 noiembrie 1898)
