Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.(Romani 7:12)
Dumnezeu, Conducătorul suprem al universului, a dat legi pentru guvernarea nu numai a fiinţelor vii, ci şi pentru tot ce se întâmplă în natură. Orice lucru, mare sau mic, însufleţit sau neînsufleţit, se află sub guvernarea unor legi fixe care nu pot fi nesocotite. Nu există nicio excepţie de la această regulă, pentru că nimic din ce a făcut mâna divină n-a fost uitat de El. (…) Numai omului, coroana creaţiunii Sale, Dumnezeu i-a dat o conştiinţă ca să înţeleagă cerinţele sacre ale Legii divine şi o inimă capabilă să o iubească pentru că este sfântă, dreaptă şi bună, iar de la om se aşteaptă o ascultare imediată şi desăvârşită. (Signs of the Times, 15 aprilie 1886)
Această regulă interzice orice opresiune din partea părinţilor, precum şi orice neascultare din partea copiilor. Dumnezeu este plin de bunătate, de milă şi de adevăr. Legea Sa este sfântă, dreaptă şi bună şi trebuie să fie respectată atât de părinţi, cât şi de copii. Rânduielile care reglementează viaţa părinţilor şi a copiilor pornesc din inima iubirii infinite şi bogata binecuvântare a lui Dumnezeu se va revărsa asupra părinţilor care se conduc după Lege în familiile lor, cum şi asupra copiilor care se supun acestei Legi. În familie trebuie să se facă simţită atât mila, cât şi dreptatea. „Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea (neprihănirea) şi pacea se sărută” (Psalmii 85:10). Familiile care se supun acestei discipline vor umbla în căile Domnului, făcând ce este drept, cu înţelegere şi hotărâre. (Căminul Adventist, p. 310-311)
Tinerii să privească la standardul divin şi niciodată să nu fie mulţumiţi cu o ţintă joasă, neînsemnată. (…) Nu umblaţi şovăind, ci cu hotărâre, în puterea şi harul Domnului Isus Hristos. A Lui este puterea în cer şi pe pământ. Căutaţi refugiu în Isus Hristos şi intraţi într-un legământ ferm cu El, prin credinţă, pentru a-L iubi şi a-L sluji. (Youth’s Instructor, 5 iulie 1894)
Şi, pentru că Legea lui Dumnezeu este sfântă, dreaptă şi bună, o transcriere a desăvârşirii divine, un caracter format prin ascultare de această Lege va fi sfânt. Hristos este exemplul desăvârşit al unui astfel de caracter. (Tragedia veacurilor, p. 469)
