Mă grăbesc şi nu preget să păzesc poruncile Tale. (Psalmii 119:60)
Ascultarea de Legea lui Dumnezeu dezvoltă în om un frumos caracter care este în armonie cu tot ce este curat, sfânt şi nepătat. In viaţa unui astfel de om, mesajul Evangheliei lui Hristos este făcut clar. Acceptând mila lui Dumnezeu şi vindecarea de puterea păcatului, el este adus într-o relaţie bună cu Dumnezeu. Viaţa sa, curăţită de vanitate şi egoism, este plină de iubirea lui Hristos. Ascultarea sa zilnică de Legea lui Dumnezeu are ca urmare un caracter care-i asigură viaţa veşnică în împărăţia lui Dumnezeu.
În viaţa Sa de pe pământ, Mântuitorul ne dă exemplul unei vieţi sfinţite, care poate fi a noastră dacă ne consacrăm timpul pentru a face bine sufletelor care au nevoie de ajutorul nostru. Este privilegiul nostru să le aducem bucurie celor care trec prin necazuri, lumină celor din întuneric şi viaţă celor care pier. Mesajul Domnului ni se adresează, spunând: „De ce staţi aici toată ziua fără lucru?” (Matei 20:6) Domnul a spus: „Cât este ziuă trebuie să lucrez…, vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan 9:4). Fiecare cuvânt pe care îl rostim şi fiecare acţiune pe care o aducem la îndeplinire care au ca efect fericirea altora ne vor aduce fericire şi nouă şi vor face ca viaţa noastră să fie asemenea vieţii Domnului Hristos.
Îndatoririle noastre zilnice trebuie să fie acceptate şi aduse la îndeplinire cu bucurie. Principala noastră datorie este aceea de a descoperi în cuvinte şi comportament o viaţă care să manifeste atributele Cerului. Cuvântul vieţii ne este dat pentru a-l studia şi a-l trăi. Faptele noastre trebuie să fie în strictă conformitate cu legile împărăţiei cerului. Numai atunci Cerul va aproba lucrarea noastră, iar talentele pe care le folosim în slujba Domnului se vor înmulţi pentru o mai mare folosinţă. Viaţa consacrată va străluci în mijlocul întunericului moral al lumii, călăuzind spre Cuvântul adevărului sufletele care pier. (…)
Prin darul Său oferit lumii, Domnul a arătat cât este de dornic ca noi să purtăm în viaţa noastră semnele cetăţeniei cereşti, lăsând ca fiecare rază de lumină pe care am primit-o să se vadă în fapte bune făcute pentru aproapele nostru. (Manuscript 49,1907)
