Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim aceste legi şi să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiţi şi să ne ţină în viaţă cum face astăzi. (Deuteronomul 6:24)
În timp ce tineretul merge în lume să lupte cu momelile păcatului – patima strângerii de bani, a distracţiilor şi îngăduinţei fireşti, petreceri, lux şi extravaganţă, înşelăciune, fraudă, jaf şi ruină – care sunt învăţăturile cărora trebuie să le facă faţă?
Spiritismul afirmă că oamenii sunt semizei necăzuţi, că „fiecare are minte şi se judecă singur”, că „adevărata cunoaştere îl aşază pe om mai presus de lege”, că „toate păcatele sunt nevinovate”, pentru că „tot ce este bun” şi „Dumnezeu nu condamnă”. Fiinţele omeneşti cele mai decăzute sunt reprezentate ca fiind în ceruri şi având acolo o poziţie foarte înaltă. Astfel, cei mai mulţi sunt făcuţi să creadă că dorinţa este cea mai înaltă lege, că îngăduinţa înseamnă libertate şi că omul este răspunzător numai faţă de sine însuşi.
Cu o asemenea învăţătură dată chiar din zorii vieţii, atunci când impulsurile sunt mai puternice, iar cerinţa pentru o mai mare stăpânire de sine şi curăţenie devine mai mare, unde sunt pavezele virtuţii? În acelaşi timp, anarhia caută să îndepărteze orice lege, nu numai divină, ci şi umană. (…)
Acestea sunt influenţele cărora trebuie să le facă faţă tinerii de astăzi. Pentru se putea păstra în asemenea situaţii, ei trebuie să pună bazele caracterului lor de pe acum. În fiecare generaţie şi în fiecare ţară, adevărata temelie şi adevăratul model pentru formarea caracterului au fost aceleaşi. Legea divină – „să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta (…) şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca 10:27) -, marele principiu manifestat în caracterul şi viaţa Mântuitorului nostru, este unica temelie sigură şi singura călăuză sigură.
Aceasta este singura pavăză a integrităţii individuale, a purităţii căminului, a binelui societăţii şi a stabilităţii naţiunii. În mijlocul tuturor problemelor vieţii, al pericolelor şi al cerinţelor conflictuale, singura regulă sigură este aceea de a face doar ce spune Dumnezeu. (Educaţie, p. 227-229)
