Şi Mă indur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exodul 20:6)
Cele zece precepte sfinte rostite de Domnul Hristos pe muntele Sinai au fost descoperirea caracterului lui Dumnezeu, făcând cunoscut lumii faptul că El are autoritate asupra întregii moşteniri omeneşti. Această Lege a Celor Zece Porunci, legea celei mai mari iubiri ce poate fi înfăţişată omului, este vocea lui Dumnezeu vorbind din ceruri sufletului, în făgăduinţa: „Să faci aceasta şi nu vei ajunge sub stăpânirea şi conducerea lui Satana.” Nu este nimic negativ în această lege, deşi poate apărea astfel, în ea se spune: FĂ… şi VEI TRĂI… Domnul a dat poruncile Sale sfinte ca să fie un zid de apărare în jurul fiinţelor create de El. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1105)
Dumnezeu a făcut tot ce a putut să facă pentru a-Şi arăta marea Sa Iubire şi milă faţă de tine. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ră dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). De aceea, fii liniştit, pentru că ai asigurarea iubirii lui Dumnezeu. (…) Nu pentru că noi L-am fi iubit mai întâi pe El, ci Dumnezeu ne-a iubit pe noi, căci, pe când „eram noi încă păcătoşi” (Romani 5:8), Hristos a murit pentru noi, luând toate măsurile pentru răscumpărarea noastră. Deşi, prin neascultare, noi am meritat neplăcerea lui Dumnezeu şi condamnarea, cu toate acestea. El nu ne-a uitat şi nu ne-a lăsat să ne luptăm cu puterea vrăjmaşului în propria şi limitata noastră tărie. Îngerii cereşti poartă bătăliile noastre şi, conlucrând cu ei, putem fi biruitori asupra puterilor răului. (…) Dacă ne apropiem de El prin credinţă, El Se apropie de noi, adoptându-ne în familia Sa, făcându-ne fii şi fiice, copii ai Săi. (Letter 98b, 1896)
Acelora care sunt credincioşi în lucrarea Sa le este făgăduită mila Sa, nu numai până la a treia sau a patra generaţie (…), ci până la a mia generaţie. (Patriarhi şi profeţi, p. 306)
Mila plină de bunătate a lui Dumnezeu este nemăsurată, iar aceia care apreciază iubirea lui Hristos vor fi reînnoiţi într-o adevărată sfinţenie şi aduşi la Hristos, Conducătorul lor cel viu. Ei Îl vor urma pe Domnul ca nişte copii sfinţi. (Youth’s Instructor, 6 ianuarie 1898)
