De acea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat. (Psalmii 119:127)
În aceste zile pline de pericole la tot pasul, vom manifesta noi oare mai puţin devotament faţă de adevărul lui Dumnezeu şi mai puţin ataşament plin de însufleţire faţă de Legea Sa decât în anii care au trecut? Noi trăim chiar acele stări de lucruri despre care Domnul Hristos a spus că vor fi înainte de revenirea Sa cu putere şi slavă. Nelegiuirea care domneşte tinde să paralizeze şi chiar să nimicească adevărata credinţă şi evlavia. Dar acum este timpul când aurul integrităţii creştine va străluci cu putere, în contrast cu zgura ipocriziei şi a corupţiei. Acum este timpul pentru ca aleşii lui Hristos să-şi arate consacrarea în slujba Sa şi toţi urmaşii Săi să dea cea mai nobilă mărturie pentru Stăpânul lor, stând neclintiţi împotriva curentului răului care stăpâneşte.
Văzând care sunt consecinţele nesocotirii Legii lui Dumnezeu – necinstea, hoţia, destrăbălarea, bogăţia şi crima -, noi suntem pregătiţi să spunem împreună cu psalmistul: „Eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul”, căci „pentru cine le păzeşte, răsplata este mare” (Psalmii 119:127; 19:11). Când Legea divină este dată la o parte, urmarea va fi cea mai mare nenorocire atât pentru familii, cât şi pentru societate. Singura noastră speranţă pentru lucruri mai bune este aceea de a fi găsiţi într-o credincioasă aderare la principiile lui Iehova. Cândva, Franţa necredincioasă a experimentat respingerea autorităţii lui Dumnezeu. Ce scene de teroare au urmat! Oamenii au aruncat la o parte Legea divină ca fiind un jug al robiei şi, în libertatea lor plină de îngâmfare, s-au aşezat sub conducerea celui mai teribil tiran. În acele zile teribile au domnit anarhia şi vărsarea de sânge. S-a demonstrat atunci lumii că cea mai sigură cale de a submina temeliile ordinii şi guvernării este nesocotirea Legii lui Dumnezeu.
În locul simţământului că acum suntem cât de cât, chiar şi în mică măsură, scuzaţi pentru o continuă călcare a Legii, trebuie să ne dăm seama, ca niciodată până acum, de dreptatea cerinţelor lui Dumnezeu în ce ne priveşte, cum şi de caracterul sacru al Legii Sale, deoarece Hristos a trebuit să moară pentru a-i menţine autoritatea. Nu peste mult timp, cel ascultător va vedea rezultatul binecuvântat al păzirii poruncilor lui Dumnezeu. (Signs of the Times, 15 decembrie 1881)
