Să nu luăm în deșert Numele Domnului

    Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va laşa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. (Exodul 20:7)

    Motivul pentru care se dă această poruncă este clar: să nu jurăm „nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu, nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.” Toate lucrurile vin de la Dumnezeu. Noi nu avem nimic care să nu fie primit de la El. Mai mult chiar, nu avem nimic care să nu fi fost cumpărat pentru noi cu sângele Domnului Hristos. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 66)

    Nu ar trebui să rostim niciodată cuvinte aprinse de patimă, deoarece înaintea lui Dumnezeu şi a sfinţilor îngeri ele sunt ca nişte înjurături. (Căminul adventist, p. 439)

    Această poruncă nu numai că interzice jurămintele false şi blestemele obişnuite, ci ne interzice să folosim numele lui Dumnezeu în mod uşuratic sau neglijent, fără respect faţă de înfricoşătoarea lui însemnătate. Prin folosirea necugetată a numelui lui Dumnezeu în vorbirea de rând, prin invocarea Lui în problemele neînsemnate şi prin deasa şi necugetata repetare a numelui Său, noi îl dezonorăm. „Numele Lui este sfânt şi înfricoşat” (Psalmii 111:9). Toţi trebuie să cugetăm la maiestatea Sa, la curăţia şi sfinţenia Sa, pentru ca inima să fie mişcată de simţământul caracterului Său proslăvit, iar numele Său sfânt să fie rostit cu respect şi solemnitate. (Patriarhi şi profeţi, p. 306-307)

    Nu ar trebui să-i înălţăm pe oameni şi să ne închinăm înaintea lor, ci să-L înălţăm numai pe Dumnezeu, singurul Dumnezeu viu şi adevărat, Acela căruia I se cuvin închinarea şi respectul nostru. Conform învăţăturilor Sfintelor Scripturi, noi Îl dezonorăm pe Dumnezeu când ne adresăm slujitorilor altarului cu „reverend” („cucernic”, „Sfinţia Ta”, „Preasfinţitul”) . Niciun muritor nu are dreptul să ataşeze acest cuvânt numelui său sau numelui oricărei alte fiinţe omeneşti. El îi aparţine numai lui Dumnezeu, pentru a-L deosebi de orice altă fiinţă omenească -„Numele Lui este sfânt şi înfricoşat” (Psalmii 111:9). Noi Îl dezonorăm pe Dumnezeu atunci când folosim acest cuvânt acolo unde nu trebuie folosit. (…) Tatăl şi Fiul, numai Ei trebuie să fie înălţaţi. (Youth’s Instructor, 7 iulie 1898)

    Ellen White
    Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...