Să nu comiţi adulter. (Exodul 20:14)
Această poruncă interzice nu numai faptele murdare, ci chiar şi gândurile şi dorinţele senzuale, precum şi orice practică ce tinde să le stârnească. Curăţia este cerută nu numai în viaţa exterioara, ci şi în intenţiile şi simţămintele tainice ale inimii. Hristos, care le-a arătat oamenilor obligaţiile larg cuprinzătoare ale Legii lui Dumnezeu, a declarat că un gând sau o privire rea este realmente păcat, la fel ca fapta de călcare a Legii. (Patriarhi şi profeţi, p. 308)
Când gândul rău se cuibăreşte în inimă şi este nutrit, oricât de ascuns, spune Isus, aceasta arată că păcatul stăpâneşte încă acolo. Sufletul este încă plin de fiere şi în lanţurile fărădelegii. Acela care găseşte plăcere în a privi scene murdare, care se dedă la gânduri urâte şi la priviri pofticioase poate fi uşor atras la păcate făţişe, cu toată povara lor de ruşine şi chinuri sfâşietoare, şi atunci iese la iveală adevărata natură a răului care a fost ţinut ascuns în cămările inimii. Ocazia ispitirii, când cineva poate să cadă într-un păcat groaznic, nu creează răul care se vede atunci, ci doar arată ceva ce a fost ascuns şi tăinuit în inimă. „Ce cugetă un om în inima sa aceea şi este, pentru că din inimă ies izvoarele vieţii” (Proverbele 23:7; 4:23). (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 94)
Inima în care locuieşte Hristos va fi atât de plină, atât de mulţumită cu iubirea Sa purificatoare, încât nu se va mistui de dor după simpatie şi atenţie faţă de sine. Iar când sufletul îi este predat lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa poate să facă ceea ce înţelepciunea omenească nu este în stare. (Ibidem, p. 101)
Atâta vreme cât va exista viaţă, va fi nevoie să ne păzim sentimentele şi pasiunile şi aceasta cu un scop precis. Nici măcar un singur moment nu putem fi siguri dacă viaţa noastră nu este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi nu ne sprijinim pe El. (Profeţi şi regi, p. 84)
Cu cât trăim mai aproape de Domnul Isus, cu cât ne vom împărtăşi mai mult de caracterul Său sfânt şi curat şi cu cât păcatul ne va părea mai dezgustător, cu atât mai înălţate şi mai de dorit ne vor apărea curăţia şi strălucirea Domnului Hristos. (Mărturii, vol. 5, p. 141)
