Căci întristările noastre de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. (2 Corinteni 4:17)
Deşi Dumnezeu nu i-a făgăduit poporului Său că va fi scutit de încercări şi de greutăţi. El i-a făgăduit ceva ce este cu mult mai de preţ. El a spus: „Şi puterea ta să ţină cât zilele tale” (Deuteronomul 33:25). Dacă sunteţi chemaţi să treceţi prin cuptorul de foc din pricina numelui Său, Isus va fi alături de voi, aşa cum a fost şi alături de cei trei credincioşi în Babilon. Aceia care-L iubesc pe Răscumpărătorul lor se vor bucura de fiecare ocazie dea lua parte împreună cu El la umilinţă şi la ocară. Dragostea pe care o au faţă de Domnul lor face ca suferinţa pentru numele Lui să fie dulce.
În toate veacurile, Satana i-a prigonit pe cei care erau poporul lui Dumnezeu. l-a chinuit şi i-a dat la moarte, dar în moarte ei au ajuns biruitori. In credinţa lor statornică, ei au descoperit pe Cineva mai puternic decât Satana. Satana putea să chinuie şi să ucidă trupul, dar nu se putea atinge de viaţa care era ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. El putea să-i arunce în închisori, dar nu putea să încătuşeze spiritul. Ei puteau să privească dincolo de întuneric şi să vadă slava, spunând: „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi” (Romani 8:18).
Biserica lui Dumnezeu, urâtă şi persecutată de lume, este educată şi disciplinată în şcoala lui Hristos. Pe pământ, ei umblă pe calea cea strâmtă şi sunt curăţiţi în cuptorul suferinţei. Ei Îl urmează pe Hristos în lupte dârze, rabdă tăgăduirea de sine şi simt amarnice dezamăgiri, dar experienţa aceasta chinuitoare le descoperă vinovăţia şi nenorocirile aduse de păcat şi îi determină să privească la el cu repulsie. Fiind părtaşi la suferinţele lui Hristos, ei sunt sortiţi să fie şi părtaşi ai slavei Sale. În viziune sfântă, profetul a văzut triumful poporului lui Dumnezeu. El zice: „Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei… Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu şi cântarea Mielului” (Apocalipsa 15:2,3). (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 50-51)
