Umilința

Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea, zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6)

Eşti în siguranţă doar atunci când, într-o deplină supunere şi ascultare, te legi strâns de Hristos. Jugul este uşor, căci Hristos poartă povara. Când ridici povara crucii, ea devine uşoară, iar crucea aceea este pentru tine garanţia vieţii veşnice. Este privilegiul fiecăruia de a-L urma cu bucurie pe Domnul, exclamând la fiecare pas: „Bunătatea Ta m-a făcut mare!” Dar, dacă vrem să călătorim spre cer, trebuie să luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca manual de studiu. Din cuvintele inspiraţiei trebuie să luăm lecţiile în fiecare zi. (…)

Umilinţa omului Isus Hristos este de neînţeles pentru mintea omenească, dar divinitatea şi existenţa Lui dinainte de întemeierea lumii nu pot fi niciodată puse la îndoială de către aceia care cred în Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel vorbeşte despre Mijlocitorul nostru, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, care în poziţia Sa de slavă era asemenea lui Dumnezeu, comandantul tuturor oştilor cereşti, şi care, atunci când Şi-a îmbrăcat divinitatea în natura umană, a luat un chip de rob, de slujitor. (…)

Consimţind să devină om, Hristos a dat pe faţă o umilinţă care a uimit fiinţele cereşti. Actul consimţirii de a deveni om n-ar fi fost deloc o umilire dacă nu ar fi fost înalta Sa preexistenţă din veşnicii. Trebuie să ne deschidem larg mintea pentru a înţelege că Hristos Şi-a lăsat deoparte veşmântul regal, coroana împărătească şi poziţia înaltă, de înalt comandant, şi Şi-a înveşmântat divinitatea în haina naturii umane, ca să-l poată întâlni pe om acolo unde se afla acesta şi să-i aducă familiei omeneşti puterea morală de a deveni fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Pentru a-l răscumpăra pe om, Hristos S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. (Youth’s Instructor, 13 octombrie 1898)

Blândeţea şi umilinţa care au caracterizat viaţa lui Hristos se vor manifesta în viaţa şi caracterul acelora care„umblă aşa cum a umblat El”. (Youth’s Instructor, 8 noiembrie 1894)

Ellen White
Ellen White
Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor