Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. (Evrei 10:36)
Viaţa unora este lipsită de pace şi de bucurie, pentru că niciodată n-au scăpat de sub stăpânirea eului. Ei întotdeauna caută simpatia altora. Dacă ar merge să lucreze şi să-şi dea seama cât de folositori pot fi şi dacă ar rosti cuvinte pline de iubire şi de încurajare, sufletele lor, acum uscate şi mâhnite, ar deveni asemenea unei grădini bine udate!
Trebuie să învăţăm în şcoala lui Hristos lecţia preţioasa a răbdării. Nu vă descurajaţi, ci continuaţi să lucraţi în toată umilinţa. Aceasta vă va îndrepta spre Hristos, vă va conduce să studiaţi Modelul. Veţi dori să lucraţi aşa cum a lucrat Isus. (Youth’s Instructor, 4 mai 1886)
Vor veni încercări, este adevărat, chiar şi asupra celor care sunt pe deplin consacraţi. Chiar şi răbdarea celui mai răbdător va fi sever pusă la probă. (…) Adesea, tăcerea este mustrarea cea mai severă care-i poate fi dată celui care a păcătuit cu buzele.
Când ei (copiii şi tinerii) îşi pierd stăpânirea de sine şi spun cuvinte pătimaşe, adesea cea mai bună cale de urmat este o atitudine de tăcere, nu una de mustrare, de ceartă sau de condamnare. Pocăinţa va veni foarte curând. Tăcerea, care este de aur, va face adesea mai mult decât toate cuvintele care ar putea fi rostite.
Când alţii sunt nerăbdători, nervoşi şi nemulţumiţi, din cauză că eul nu este supus, începe să cânţi unul dintre cântecele Sionului. În timp ce Isus lucra la bancul tâmplarului, ceilalţi veneau uneori în preajma Lui încercând să-L facă să-Şi iasă din fire; dar atunci El începea să cânte unul dintre frumoşii psalmi şi, înainte ca acei oameni să-şi dea seama ce fac, I se alăturau în cântare, influenţaţi de puterea Duhului Sfânt, care era prezent. (Căminul adventist, p. 442-443)
Exemplul desăvârşit al lui Hristos şi harul lui Dumnezeu îi sunt date omului pentru a-l face în stare să-şi instruiască fiii şi fiicele pentru a fi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. (Îndrumarea copilului, p. 475)
