Articolul precedentÎnregistrat în “cloud”
    Articolul următorIaebeț

    Răbdarea

    Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. (Evrei 10:36)

    Viaţa unora este lipsită de pace şi de bucurie, pentru că niciodată n-au scăpat de sub stăpânirea eului. Ei întotdeauna caută simpatia altora. Dacă ar merge să lucreze şi să-şi dea seama cât de folositori pot fi şi dacă ar rosti cuvinte pline de iubire şi de încurajare, sufletele lor, acum uscate şi mâhnite, ar deveni asemenea unei grădini bine udate!

    Trebuie să învăţăm în şcoala lui Hristos lecţia preţioasa a răbdării. Nu vă descurajaţi, ci continuaţi să lucraţi în toată umilinţa. Aceasta vă va îndrepta spre Hristos, vă va conduce să studiaţi Modelul. Veţi dori să lucraţi aşa cum a lucrat Isus. (Youth’s Instructor, 4 mai 1886)

    Vor veni încercări, este adevărat, chiar şi asupra celor care sunt pe deplin consacraţi. Chiar şi răbdarea celui mai răbdător va fi sever pusă la probă. (…) Adesea, tăcerea este mustrarea cea mai severă care-i poate fi dată celui care a păcătuit cu buzele.

    Când ei (copiii şi tinerii) îşi pierd stăpânirea de sine şi spun cuvinte pătimaşe, adesea cea mai bună cale de urmat este o atitudine de tăcere, nu una de mustrare, de ceartă sau de condamnare. Pocăinţa va veni foarte curând. Tăcerea, care este de aur, va face adesea mai mult decât toate cuvintele care ar putea fi rostite.

    Când alţii sunt nerăbdători, nervoşi şi nemulţumiţi, din cauză că eul nu este supus, începe să cânţi unul dintre cântecele Sionului. În timp ce Isus lucra la bancul tâmplarului, ceilalţi veneau uneori în preajma Lui încercând să-L facă să-Şi iasă din fire; dar atunci El începea să cânte unul dintre frumoşii psalmi şi, înainte ca acei oameni să-şi dea seama ce fac, I se alăturau în cântare, influenţaţi de puterea Duhului Sfânt, care era prezent. (Căminul adventist, p. 442-443)

    Exemplul desăvârşit al lui Hristos şi harul lui Dumnezeu îi sunt date omului pentru a-l face în stare să-şi instruiască fiii şi fiicele pentru a fi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. (Îndrumarea copilului, p. 475)

    Ellen White
    Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...