Îngâduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. (Coloseni 3:13)
Religia lui Isus Hristos înseamnă progres; ea înseamnă să tinzi întotdeauna în sus, spre un standard tot mai sfânt şi mai înalt. Creştinul a cărui inimă a fost atinsă de frumuseţea caracterului Mântuitorului trebuie să pună în practică ceea ce a învăţat în şcoala lui Hristos. Noi trebuie să fim elevi capabili în şcoala lui Hristos, gata să învăţăm ce ne învaţă El zi de zi. (Youth’s Instructor, 13 septembrie 1894)
Nu vom atinge niciodată desăvârşirea de caracter dacă nu auzim vocea lui Dumnezeu şi nu ascultăm de sfatul Lui. Acest sfat nu li se aplică doar celor care nu au avut de întâmpinat încercări prin care să le producă neplăceri fraţilor lor, ci li se aplică şi acelora care au fost răniţi, acelora care au suferit din cauza unor nedreptăţi financiare, care au suferit din cauza reproşurilor sau criticilor, din cauza înţelegerii greşite şi a faptului că au fost judecaţi greşit. Aceştia nu trebuie să lase ca ura să le pătrundă în inimă şi nici să îngăduie ca simţăminte lipsite de bunăvoinţă să se trezească atunci când îi văd pe aceia care i-au rănit. (…)
Asemenea Domnului Hristos, să-i iertăm pe duşmanii noştri şi să căutăm ocazii de a le arăta celor care ne-au rănit că noi îi iubim şi că, dacă am avea ocazia, le-am face bine. (…) Dacă aceia care ne-au rănit continuă pe calea lor rea…, noi trebuie să facem eforturi să ne împăcăm cu fraţii noştri urmând calea stabilită de Biblie, aşa cum ne-a îndrumat Hristos. Dacă fraţii noştri refuză împăcarea, atunci să nu vorbim despre ei, să nu căutăm să le stricăm influenţa, ci să-i lăsăm în mâna lui Dumnezeu, care este drept şi care îi judecă pe toţi oamenii cu dreptate. (…) Tinerii pot pretinde că au o mare dragoste pentru cauza lui Dumnezeu; dar atâta vreme cât ei nu sunt împăcaţi cu colegii lor, ei nu sunt împăcaţi nici cu Dumnezeu. Aceste… sentimente egoiste sunt acelea care, atunci când sunt nutrite, ţin binecuvântarea lui Dumnezeu în afara inimii şi a căminului nostru. Să lăsăm ca dragostea lui Hristos să ne inunde inima şi să ne transforme caracterul; altfel, nu vom fi copii ai lui Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 13 ianuarie 1898)
