„Veniţi totuşi să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18)
Dumnezeu este înveşmântat în putere; El poate să-i ia pe cei ce sunt morţi în greşelile şi păcatele lor şi, prin acţiunea Duhului, care L-a înviat pe Isus din morţi, să transforme caracterul omenesc, redându-i sufletului chipul pierdut al lui Dumnezeu. Cei ce cred în Isus Hristos sunt schimbaţi din răzvrătiţi împotriva legii lui Dumnezeu în slujitori ascultători şi supuşi ai împărăţiei Sale. Sunt născuţi din nou, regeneraţi, sfinţiţi prin adevăr. (Youth’s Instructor, 7 februarie 1895)
Lumea trebuie să-L vadă pe Dumnezeu în urmaşii Săi. Viaţa şi nemurirea sunt aduse la lumină prin cei ce sunt una cu Dumnezeu în Hristos. Este privilegiul nostru să avem spiritul luminii şi al cunoaşterii, adică înţelepciunea Cerului. Toţi cei ce au acest spirit, indiferent ce poziţie ar ocupa – locul cel mai înalt sau cel mai umil de slujire – vor manifesta în lucrarea lor puterea acestei lumini şi cunoaşteri.
În mod constant, noi privim la Acela care a trăit printre oameni o viaţă de ascultare desăvârşită. Cu cât vom privi mai îndeaproape la El, cu atât ne vom asemăna mai mult cu El în caracter şi cu atât mai mare va fi eficienţa noastră în lucrarea pentru alţii. Vom fi înălţaţi cu mult mai presus de încercările şi încurcăturile acestei vieţi. (…) Eul trebuie să fie ascuns. Numai Hristos trebuie să se vadă, plin de har şi de adevăr. (…)
Cerul trebuie să înceapă de pe acest pământ. Când cei care formează poporul lui Dumnezeu vor ajunge blânzi şi smeriţi, îşi vor da seama că steagul Lui care flutură deasupra lor este iubirea, iar roadele Lui vor fi dulci. Ei vor face aici, jos, un cer în care să se pregătească pentru cerul de sus. (Manuscript 99,1902)
Cel ce Îl primeşte pe Hristos printr-o credinţă vie are o legătură vie cu Dumnezeu. (…) El duce cu sine atmosfera cerului, care este harul lui Dumnezeu, o comoară pe care lumea n-o poate cumpăra. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1097)
Dacă vrei să fii un sfânt în ceruri, trebuie să fii mai întâi un sfânt pe pământ. (Căminul Adventist, p. 16)
