Ascultaţi de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei privegheazâ asupra sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos. (Evrei 13:17)
Sunt unii tineri şi unele tinere care nu au nicio metodă în îndeplinirea sarcinilor. Deşi sunt întotdeauna ocupaţi, rezultatele lor sunt puţine. Au idei greşite cu privire la muncă şi consideră că muncesc din greu, pe când, dacă ar aplica o metodă în activitatea lor şi s-ar concentra în mod inteligent la ceea ce au de făcut, ar realiza mult mai mult într-un timp mult mai scurt. Pierzând vremea cu lucruri de mică importanţă, se trezesc în lipsă de timp, încurcaţi şi confuzi atunci când sunt chemaţi să se ocupe de acele îndatoriri care sunt mai esenţiale. (…) în împrejurări ca acestea, în care tinerii şi tinerele fac asemenea greşeli în disciplina lor de viaţă, ar fi păcat să nu le dăm sfaturi şi îndrumări.
Este extrem de delicat să le spui oamenilor greşelile lor. Cel ce mustră are toate şansele să descopere că cel mustrat musteşte de mândrie şi încăpăţânare, iar voinţa îi este înveşmântată în sfidare şi împotrivire. Cu toate acestea, trebuie să li se dea sfaturi şi greşelile trebuie să le fie arătate. Tinerii să cultive un spirit de a se lăsa învăţaţi, astfel încât să profite de eforturile celor ce caută să-i ajute. (…)
S-ar putea să avem impresia că trebuie să ne studiem inima şi să descoperim acolo standardul cu care să ne punem în acord acţiunile; dar nu este aşa. Aceasta nu ar face nimic altceva decât să deformeze în loc să reformeze. Lucrarea trebuie să înceapă în inimă, şi apoi spiritul, cuvintele, expresia feţei şi acţiunile vieţii vor arăta că a avut loc o schimbare. Cunoscându-L pe Hristos prin harul pe care El l-a dat din abundenţă, suntem schimbaţi. (…) în umilinţă, vom corecta orice greşeală şi defect de caracter; pentru că Hristos locuieşte în inimă, vom fi pregătiţi pentru familia din ceruri. (Youth’s Instructor, 31 august 1893)
