Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12:9)
Dacă te-ai predat lui Dumnezeu, ca să faci lucrarea Lui, nu trebuie să te îngrijorezi de ziua de mâine. Acela al cărui slujitor eşti cunoaşte sfârşitul de la început. Întâmplările zilei de mâine, care sunt ascunse de ochii tăi, sunt descoperite ochilor Aceluia care este atotputernic.
Dacă luăm noi conducerea lucrurilor pe care trebuie să le facem şi ne bizuim pe priceperea noastră ca să izbutim, ne luăm o sarcină pe care Domnul nu ne-a dat-o şi încercăm s-o purtăm fără ajutorul Său. Noi luăm asupra noastră o responsabilitate care îi aparţine lui Dumnezeu, aşezându-ne în felul acesta în locul Său. Şi atunci avem dreptate să ne îngrijorăm şi să ne aşteptăm la pericole şi pierderi, fiindcă vor veni cu siguranţă asupra noastră. Dar, dacă credem într-adevăr că Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să ne facă bine, vom înceta să ne mai frământăm în ce priveşte viitorul. Ne vom încrede în Dumnezeu aşa cum se încrede un copil într-un părinte iubitor. Atunci frământările şi chinurile noastre vor dispărea, pentru că voinţa noastră este înghiţită de voinţa lui Dumnezeu.
Hristos nu ne-a promis că ne va ajuta să purtăm azi poverile de mâine. El a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns.” Dar, ca şi mana dată în pustiu, harul Său este dăruit zilnic pentru nevoile acelei zile. Ca şi oştile lui Israel în peregrinajul vieţii lor, şi noi putem să găsim, dimineaţă de dimineaţă, pâinea din ceruri necesară zilei aceleia.
Numai o zi este a noastră, şi în timpul acestei zile trebuie să trăim pentru Dumnezeu. Pentru această singură zi, trebuie să lăsăm în mâinile lui Isus, într-o slujire solemnă, toate intenţiile şi planurile noastre, aruncând asupra Lui toate îngrijorările noastre, pentru că El însuşi îngrijeşte de noi. „«Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde»” (leremia 29:11.) (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 100-101)
