Apoi S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaretşi le era supus. (Luca 2:51)
Isus Şi-a revendicat calitatea de fiu de la Cel Veşnic. (…) Prima Sa vizită la templu trezise noi impulsuri. Toate obligaţiile pământeşti au fost, pentru un timp, pierdute din vedere; dar deşi ştia acum că are o misiune divină şi că între El şi Dumnezeu există o uniune, nu s-a opus autorităţii părinţilor Săi. La cererea lor, El s-a întors acasă cu ei, ca un fiu credincios şi ascultător, şi i-a ajutat în truda lor. A sigilat taina viitoarei Sale misiuni în inima Sa, aşteptând în supunere momentul în care lucrarea Sa publică trebuia să înceapă pentru ca abia atunci să anunţe lumii că este Mesia. S-a supus restricţiilor părinteşti timp de optsprezece ani după ce a recunoscut că este Fiul lui Dumnezeu; şi a dus viaţa simplă, obişnuită, a unui galileean, lucrând ca tâmplar. (…) Timp de treizeci de ani, S-a supus interdicţiilor părinteşti.
Se întâmplă adesea ca, înainte de a împlini vârsta de doisprezece ani, copiii, chiar având părinţi creştini, să simtă că ar trebui să li se permită să-şi urmeze propriile dorinţe. Şi părinţii sunt gata să se lase conduşi de copiii lor în loc să-i conducă ei pe copii. (…) Din acest motiv, mulţi tineri dezvoltă obiceiul egoismului şi al leneviei. Sunt vanitoşi, mândri şi îndărătnici. (Youth’s Instructor, 1 septembrie 1873)
Atunci când privim la abnegaţia Sa răbdătoare, la faptul că nu a căutat notorietate şi că S-a dedicat activităţilor Sale zilnice umile, ce lumină frumoasă se revarsă din viaţa Sa! Cât de clar este scoasă în evidenţă calea pe care trebuie să meargă copiii şi tinerii! (…) Isus nu a fost într-o măsură mai mică Fiul lui Dumnezeu în căminul Său modest, în ascultare de părinţii Săi, decât atunci când Dumnezeu a vorbit de pe tronul Său cel veşnic, spunând: „Acesta este Fiul Meu prea iubit” (Matei 3:17). (Youth’s instructor, 14 iulie 1892)
Viaţa lui Hristos ne asigură că o viaţă de supunere voioasă faţă de restricţiile părinteşti şi de activitate fizică şi mintală va avea parte de o binecuvântare veşnică. (Youth’s Instructor, 1 septembrie 1873)
