Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. (Evrei 5:8)
Dacă doriţi să reflectaţi viaţa şi caracterul lui Hristos, atunci veţi fi credincioşi şi ascultători de părinţi. Vă veţi manifesta iubirea faţă de ei prin-tr-o ascultare de bunăvoie. (Youth’s Instructor, 30 august 1894)
Nimeni nu poate fi cu adevărat bun şi mare dacă nu a învăţat să-şi supună voinţa – mai întâi părinţilor săi şi apoi lui Dumnezeu – şi să asculte cu promptitudine. Cei care învaţă să asculte sunt singurii care sunt apţi să comande.
Învăţând lecţiile ascultării, copiii nu numai că îşi onorează părinţii şi le uşurează poverile, ci sunt şi plăcuţi Aceluia care are o autoritate mai înaltă decât a lor. „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” este o poruncă pozitivă. Copiii care îşi tratează părinţii în mod nerespectuos şi care nu ţin cont de dorinţele lor nu numai că îi dezonorează, ci calcă şi legea lui Dumnezeu. Cu cât voinţa proprie este supusă mai de timpuriu voinţei părinţilor şi cu cât este mai deplină această supunere, cu atât va fi mai uşor să vă supuneţi cerinţelor lui Dumnezeu. Nimeni nu poate spera să se bucure de iubirea şi binecuvântarea lui Dumnezeu dacă n-a învăţat să asculte de poruncile Sale şi să se opună ferm ispitei. (Youth’s Instructor, 24 septembrie 1884)
Viaţa Sa (a lui Hristos) a fost caracterizată de fermitate; cu toate acestea, El a fost întotdeauna respectuos şi ascultător. (Youth’s Instructor, 1 septembrie 1873)
El a fost un model desăvârşit pentru toţi tinerii. Întotdeauna a avut stimă şi respect pentru cei în vârstă. Religia lui Isus nu îl va face niciodată pe vreun copil să fie nepoliticos şi nemanierat. (Youth’s Instructor, 8 septembrie 1898)
Ochiul Celui Infinit poate cerceta inima şi poate vedea fiecare defect de caracter. El nu îi judecă pe tineri după înfăţişarea lor exterioară, ci după bunătatea pe care o au în inimă şi care nu poate fi obţinută decât prin veghere şi rugăciune. (…) El observă comportamentul lor faţă de părinţi şi de cei din cercul familiei. Dacă sunt respectuoşi, buni, afectuoşi şi cu adevărat politicoşi, (…) caracterele lor sunt înscrise în cărţile cerului ca fiind valoroase. (Youth’s Instructor, 1 septembrie 1873)
