El a fost harnic

Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. (Ioan 9:4)

Viaţa lui Hristos le demonstrează tuturor tinerilor că o viaţă caracterizată de hărnicie şi ascultare este un cadru propice pentru formarea unui caracter moral bun şi a unor principii ferme, pentru dezvoltarea perseverenţei în urmărirea ţintelor fixate, pentru dobândirea unei cunoaşteri sănătoase şi pentru atingerea unui nivel spiritual înalt. Majoritatea tinerilor de astăzi nutresc iubire pentru distracţii excitante, lucru care nu favorizează realizări deosebite în ce priveşte cultivarea minţii sau dezvoltarea puterii fizice. Mintea nu este păstrată într-o stare liniştită şi sănătoasă pentru gândire, ci este aproape tot timpul într-o stare de excitare; pe scurt, este îmbătată de distracţiile după care tânjeşte, ceea ce o face incapabilă de eforturi susţinute, meditaţie şi studiu. (Youth’s Instructor, 1 septembrie 1873)

Tinerii care nu cultivă respectul pentru părinţii lor şi dorinţa de a se face utili nu pot simţi plăcerea adevărată. (…) Iubirea de distracţii deşarte face ca mintea să se relaxeze şi slăbeşte într-atât starea morală, încât mulţi tineri nu sunt caracterizaţi deloc de autocontrol şi principii ferme. (op. cit.)

În viaţa Sa de muncă harnică nu existau clipe de lenevie, care să invite ispita. Nu au existat ore lipsite de o preocupare, care să dea ocazia unor prietenii cu influenţe nesănătoase. El a închis pe cât posibil uşa în faţa ispititorului. Nici câştigul, nici plăcerea, nici laudele, nici criticile nu-L puteau face să consimtă la ceva rău. (…)

El nu voia să fie cu lipsuri în niciun domeniu, nici măcar în lucrul cu uneltele. Era tot aşa de desăvârşit ca muncitor cum era de desăvârşit în caracter. Prin exemplul Său, ne-a învăţat că este de datoria noastră să fim harnici, pentru ca lucrarea noastră să fie făcută cu exactitate şi minuţiozitate, şi că o astfel de muncă este onorabilă. Exerciţiile care deprind mâinile să fie folositoare şi pe tineri să-şi ducă partea din poverile vieţii dau putere fizică şi ajută la dezvoltarea tuturor facultăţilor mintale. (…) Dumnezeu a lăsat ca munca să fie o binecuvântare, şi numai muncitorul harnic găseşte adevărata măreţie şi fericire a vieţii. (Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui iisus, p. 72)

Ellen White
Ellen White
Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor