De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:16,17)
Isus a fost exemplul nostru în toate lucrurile ce ţin de viaţă şi sfinţire. A fost botezat în Iordan, după cum şi cei care vin la El trebuie să fie botezaţi, îngerii din cer priveau cu mare interes scena botezului Mântuitorului şi, dacă ochii acelora care priveau scena ar fi fost deschişi, ar fi văzut ostile cereşti înconjurându-L pe Fiul lui Dumnezeu în timp ce îngenunchea pe malurile Iordanului. Dumnezeu îi promisese lui Ioan că îi va da un semn prin care să cunoască cine este Mesia, iar acum, când Isus a ieşit din apă, i-a fost dat semnul promis; căci el a văzut cerul deschis şi Duhul lui Dumnezeu, asemenea unui porumbel de aur strălucitor, a coborât deasupra capului lui Hristos, iar o voce din cer s-a auzit spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17). (…) Isus, Răscumpărătorul lumii, a deschis calea pentru ca oamenii cei mai păcătoşi, mai nevoiaşi, mai oprimaţi şi mai desconsideraţi să poată avea intrare la Tatăl – să poată avea un cămin în locurile pe care Isus s-a dus să le pregătească pentru cei ce îl iubesc. (Youth’s Instructor, 23 iunie 1892)
Cei ce s-au ridicat cu Hristos la o viaţă nouă sunt aleşii lui Dumnezeu. Ei sunt sfinţi în ochii lui Dumnezeu şi sunt recunoscuţi de El ca preaiubiţi ai Lui. Ca atare, ei sunt sub un legământ solemn de a se deosebi de lume prin umilinţa minţii. Trebuie să se îmbrace în neprihănire. Sunt despărţiţi de lume, de spiritul ei, de practicile ei şi trebuie să arate că învaţă de la El. (…) Dacă îşi dau seama că au murit cu Hristos, dacă îşi păstrează legământul de la botez, atunci lumea nu va mai avea nicio putere ca să-i atragă spre ea şi să-L tăgăduiască pe Hristos. Dacă trăiesc viaţa lui Hristos în această lume, sunt părtaşi la natura divină. (Letter32, 1907)
