Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)
Era dimineaţă. Soarele tocmai răsărise deasupra Muntelui Măslinilor, razele lui dădeau o strălucire orbitoare palatelor de marmură şi luminau aurul zidurilor templului, când Isus, arătând către acest tablou, a zis: „Eu sunt Lumina lumii.”
Unul dintre cei care au fost martori la scena aceasta a reluat mai târziu cuvintele Mântuitorului în acest pasaj sublim: „în El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). (Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 463-464)
Cei ce sunt sfinţiţi prin adevăr sunt ca nişte lumini strălucitoare, luminându-i pe toţi cei ce sunt în casă. În orice credincios adevărat se vor vedea lucruri bune. Dumnezeu nu poate accepta nimic altceva decât desăvârşirea caracterului, decât faptul de a-l aparţine întru totul lui Dumnezeu. Orice slujire cu jumătate de inimă va da mărturie înaintea fiinţelor inteligente din ceruri că nu aţi reuşit să imitaţi Modelul. (Youth’s Instructor, 13 octombrie 1892)
Urmaşii lui Hristos trebuie să fie mai mult decât o lumină în mijlocul oamenilor. Ei sunt lumina lumii. Isus le spune tuturor celor ce poartă numele Său: „Voi v-aţi oferit Mie, iar Eu v-am oferit lumii ca reprezentanţi ai Mei.” După cum Tatăl L-a trimis pe El în lume, tot aşa, declară El, „i-am trimis şi Eu pe ei în lume” (Ioan 17:18). (…) Deşi Mântuitorul nostru este marele Izvor de lumină, să nu uiţi, creştin iubit, că El Se descoperă prin oameni. Binecuvântările lui Dumnezeu sunt revărsate prin unelte omeneşti. (…) îngeri ai măririi aşteaptă să transmită prin tine lumina şi puterea cerului acelor suflete care sunt aproape să piară. (…) Dacă Hristos locuieşte în inimă, este cu neputinţă să ascundem lumina prezenţei Sale. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 40-41)
Când Lumina lumii îşi face simţită prezenţa lângă noi, atunci apar situaţii favorabile în mijlocul greutăţilor, ordine în confuzie, succesul şi înţelepciunea lui Dumnezeu în ceea ce părea că este un eşec. (Mărturii, vol. 7, p. 272)
Darul luminii şi cel al vieţii vin împreună la noi. (Letter 264, 1903)
