Cum se îndură un tată de copiii iui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. (Psalmii 103:13)
În toate faptele milostive pe care le-a făcut, Isus a căutat să imprime în mintea oamenilor atributele părinteşti ale lui Dumnezeu, bunătatea Lui. În toate învăţăturile Sale, El căuta să-i înveţe pe oameni adevărul minunat, că „atât de multa iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Isus vrea să înţelegem iubirea Tatălui şi caută să ne atragă la El prezentând îndurarea Sa părintească. El vrea ca întregul nostru orizont de vedere să fie plin de desăvârşirea caracterului lui Dumnezeu. În rugăciunea înălţată pentru ucenicii Săi, El spune: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea” (Ioan 17:4,5).
Isus a venit în această lume pentru a ilustra caracterul lui Dumnezeu în propria Sa viaţă şi a înlătura reprezentările greşite despre Dumnezeu care îşi aveau originea în Satana; El i-a revelat omului slava lui Dumnezeu. Numai trăind între oameni a putut să le arate mila, compasiunea şi iubirea Tatălui Său ceresc; căci numai prin acţiuni de bunătate putea să prezinte harul lui Dumnezeu. Necredinţa oamenilor era profund înrădăcinată, şi, cu toate acestea, n-au putut să reziste în faţa mărturiei exemplului Său dumnezeiesc şi a faptelor Sale pline de iubire şi adevăr. (Youth’s Instructor, 15 decembrie 1892)
Bunătăţile providenţei lui Dumnezeu vorbesc fiecărui suflet, confirmând mărturia lui Hristos despre suprema bunătate a Tatălui Său. Domnul doreşte ca poporul Lui să înţeleagă că binecuvântările revărsate asupra oricărui obiect al creaţiei sunt proporţionale cu locul pe care îl ocupă obiectul respectiv pe scara creaţiei. Dacă până şi nevoile animalelor necuvântătoare sunt împlinite, ne putem imagina oare ce binecuvântări va revărsa El asupra fiinţelor făcute după chipul Său? (General Conference Bulletin, 1 octombrie 1899)
Dumnezeu este dragoste şi îi pasă de noi. „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Dumnezeu de cei ce se tem de El.” (Youth’s Instructor, 14 decembrie 1893)
