Binecuvântat sâ fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră! (Psalmii 68:19)
În economia iudaică, la naşterea copiilor se aducea un dar lui Dumnezeu, după cum hotărâse El. Acum îi vedem pe părinţi făcând eforturi speciale pentru a le oferi daruri copiilor lor cu ocazia zilei lor de naştere. Ei fac din aceasta o ocazie de a onora copilul, ca şi când onoarea s-ar datora fiinţei omeneşti. (…) Pentru viaţă, pentru sănătate, pentru hrană, pentru îmbrăcăminte şi nu mai puţin pentru speranţa vieţii veşnice, noi suntem îndatoraţi Dătătorului tuturor darurilor; şi se cuvine să recunoaştem darurile Sale şi să-l aducem darurile noastre de mulţumire marelui nostru Binefăcător. Aceste daruri pentru ziua de naştere sunt recunoscute în cer.
Dacă părinţii creştini şi-ar fi obişnuit copiii să-l aducă daruri lui Dumnezeu ca recunoaştere a marelui Său dar al mântuirii care le-a fost oferit oamenilor, cât de diferit ar fi caracterul tinerilor! Mintea lor nu ar mai fi concentrată asupra lor înşişi, ci ar fi îndreptată asupra Mântuitorului celui binecuvântat. Ar fi învăţaţi să simtă că El îi iubeşte şi că este sursa tuturor binecuvântărilor; că El este speranţa lor de a obţine fericirea şi viaţa veşnică.
Dacă o astfel de educaţie li s-ar fi dat copiilor noştri, am vedea astăzi mult mai puţin egoism şi invidie; am fi avut mai mulţi tineri care să se comporte ca nişte bărbaţi şi mai multe tinere care să se comporte ca nişte femei. Am vedea tineri cu tărie morală, cu principii curate, cu minţi echilibrate şi cu caractere plăcute, pentru că Modelul ar fi mereu prezent înaintea lor; ei ar fi impresionaţi de importanţa faptului de a imita excelenţa lui Hristos, Modelul. (…) Dumnezeu doreşte ca atât tinerii, cât şi cei maturi să privească la El, să creadă în Isus Hristos, pe care L-a trimis El, şi să-L lase să locuiască în inima lor; atunci o nouă viaţă va învioar fiecare capacitate a fiinţei lor. Mângâietorul divin va fi atunci cu ei, să-i întărească în slăbiciunile lor, să-i călăuzească în nedumeririle lor. (…) El le va face foarte clară calea vieţii. (Review and Herald, 9 decembrie 1890)
