Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice. (Evrei 5:9)
Ca Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru a luat asupra Sa adevărata natură a fiinţei omeneşti. Noi suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Pentru a şti cum să ne comportăm în mod precaut, noi trebuie să urmăm exemplul Lui. Timp de treizeci de ani, El a trăit viaţa unui om desăvârşit, îndeplinind cel mai înalt standard al desăvârşirii. (Letter 69,1897)
Lucrarea noastră este aceea de a ne strădui să atingem, în sfera noastră de acţiune, desăvârşirea pe care Hristos, în viaţa Sa pământească, a atins-o în fiecare fază a caracterului. (Lucrarea medicală, p. 253)
Pentru a merge înainte fără a ne poticni, trebuie să avem asigurarea că o mână atotputernică ne va ţine sus şi că o milă infinită ne va fi arătată dacă vom cădea. Numai Dumnezeu poate auzi întotdeauna strigătele noastre după ajutor.
Cât de solemn este să ne gândim că, dacă înlăturăm un singur mecanism de protecţie al conştiinţei, dacă nu aducem la îndeplinire o singură hotărâre bună, dacă ne formăm un singur obicei rău, rezultatul poate fi nu numai propria noastră ruină, ci şi ruina acelora care şi-au pus încrederea în noi. Singura noastră siguranţă este să mergem încotro ne poartă paşii Stăpânului, să ne încredem în ce priveşte protecţia în El, care a zis: „Urmaţi-Mă!” Rugăciunea noastră permanentă ar trebui să fie: „Umbletele mele să rămână pe cărările Tale, Doamne, pentru ca paşii mei să nu alunece” (Psalmii 17:5, KJV). (Signs of the Times, 28 iulie 1891)
Fiecare capacitate cu care ne-a înzestrat Creatorul trebuie să fie cultivată până la cel mai înalt grad de desăvârşire, ca să putem fi în stare să facem cel mai mult bine de care suntem capabili. Pentru a curăţi şi cultiva caracterele noastre, avem nevoie de harul lui Hristos, care ne va ajuta să ne vedem şi să ne cercetăm deficienţele şi să îmbunătăţim ceea ce este bun în caracterele noastre. (Pacific Health Journal, aprilie 1890)
Fiul lui Dumnezeu a fost fără greşeală. Noi trebuie să ne punem ca ţintă această desăvârşire şi să biruim aşa cum a biruit El, dacă vrem să avem un loc la dreapta Lui. (Mărturii, vol. 3, p. 336)
