Articolul precedentPârâu lângă izvor de viață!
    Articolul următorProrocii lui Baal

    Sabat fericit – o zi de închinare și de odihnă

    Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă… Să nu faceţi nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului în toate locuinţele voastre. (Leviticul 23:3)

    Tot ce ne cere Dumnezeu din ale noastre ni le dă înapoi, dar mărite, strălucite, pline de măreţia Sa. Atât Sabatul, cât şi familia au fost întocmite de Dumnezeu în paradis şi, după planul lui Dumnezeu, ele sunt legate în mod indisolubil laolaltă. Fără greş putem spune că în această zi ne este mult mai uşor decât în celelalte să trăim ca în paradis. A fost planul lui Dumnezeu pentru membrii familiei ca ei să fie strânşi laolaltă atât la lucru, cât şi la studiu, la închinare şi recreare, cu tatăl ca preot al casei sale şi atât mama, cât şi tatăl ca învăţători şi tovarăşi ai copiilor lor. Dar urmările păcatului, care au schimbat condiţiile vieţii, au zădărnicit într-o mare măsură această legătură. Adeseori, tatăl abia îşi mai vede copiii la faţă în timpul săptămânii. Aproape că este cu totul lipsit de ocazia de a fi în compania lor sau de a-i învăţa. Dar iubirea lui Dumnezeu a pus o limită cerinţelor muncii. El a întins mâna Sa milostivă asupra Sabatului. În ziua Sa, El îi dă familiei ocazia comunicării cu El, cu natura şi unul cu altul.

    Întrucât este un semn de aducere-aminte a puterii creatoare, Sabatul este o zi mai presus de celelalte zile, când noi putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu prin lucrările Sale.

    Fericiţi sunt tatăl şi mama care îi pot învăţa pe copiii lor din Cuvântul scris al lui Dumnezeu, cu ilustraţii din paginile deschise ale cărţii naturii; fericiţi cei care se pot întâlni sub pomii cei verzi, în aerul curat şi proaspăt, să studieze Cuvântul şi să cânte laudă Tatălui de sus.

    Prin astfel de asocieri, părinţii îi pot lega pe copii de inimile lor şi, în acest fel, de Dumnezeu, prin legături care nu pot fi rupte niciodată. (Educaţie, p. 241-242)

    Sabatul trebuie făcut atât de interesant pentru familiile noastre, încât săptămânala lui revenire să fie salutată cu bucurie. (Mărturii, vol. 2, p. 585)

    Ellen White
    Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...