Trimite lumina şi credincioşia Ta ca să mă călăuzească şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale. (Psalmii 43:3)
Domnul Isus Hristos a venit aici, în lumea noastră, plin de milă, de viaţă şi de lumină, gata să-i mântuiască pe aceia care vor veni la El. Dar El nu poate salva pe nimeni împotriva voinţei sale. Dumnezeu nu forţează conştiinţa. El nu torturează trupul ca să-i oblige pe oameni să asculte de Legea Sa. Acesta este modul de lucru al lui Satana. (…)
Domnul a făcut clar faptul că El îi oferă păcătosului privilegiul de a conlucra cu Dumnezeu. El îi dă lumină şi îi furnizează dovezi cu privire la adevăr. Îi face clar care sunt cerinţele lui Dumnezeu, dar îl lasă pe păcătos să hotărască dacă acceptă adevărul sau nu şi dacă vrea să primească har şi putere, prin care să poată îndeplini fiecare cerinţă şi să găsească odihnă în a-l sluji de bunăvoie lui Isus Hristos, care a plătit preţul răscumpărării sale. Dacă păcătosul ezită şi nu apreciază aşa cum ar trebui lumina care a ajuns la el şi a trezit emoţii în sufletul său şi refuză să asculte de Dumnezeu, lumina începe să se retragă, să aibă din ce în ce mai puţină putere şi, în final, va dispărea din faţa lui. Aceia care nu apreciază primele raze de lumină nu vor asculta nici de dovezile mai hotărâte ale adevărului. Dacă apelurile blânde ale lui Dumnezeu nu vor găsi un răspuns în inima păcătosului, atunci prima impresie făcută asupra minţii îşi pierde importanţa şi, în final, el este lăsat în întuneric. Invitaţia este plină de iubire. Lumina este tot atât de strălucitoare şi atunci când este refuzată ca atunci când a luminat pentru prima dată sufletul său; dar, prin respingerea luminii, sufletul devine plin de întuneric şi nu îşi mai dă seama de primejdia de a dispreţui lumina. Unui astfel de suflet, Hristos îi spune: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru” (Ioan 12:35).
Astăzi faceţi-vă sigure chemarea şi alegerea voastră! Petru ne dă un exemplar din cea mai bună poliţă de asigurare pe viaţă din lume. El spune:
„Harul şi pacea să vă fie înmulţite… Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (1 Petru 1:2,3). (Youth’s Instructor, 7 decembrie 1893)
