În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit in dragoste. (1 Ioan 4:18)
Aceasta este o declaraţie importantă; pentru că mulţi doresc să-L iubească pe Dumnezeu şi să-l slujească şi totuşi, când vine suferinţa peste ei, nu văd în ea iubirea Lui, ci mâna vrăjmaşului. Ei bocesc, murmură şi se plâng, dar nu acesta este rodul iubirii Lui în suflet. Dacă avem o iubire desăvârşită, vom şti că Dumnezeu nu caută să ne facă rău, ci să ne desăvârşească şi să testeze calitatea credinţei noastre prin încercări, întristări şi dureri. Când vom înceta să ne îngrijorăm cu privire la viitor şi vom începe să credem că El ne iubeşte şi vrea să ne facă bine, ne vom încrede în El cum se încrede un copil în părintele său iubitor. Atunci necazurile şi chinurile noastre vor dispărea şi voinţa noastră va fi cuprinsă în voinţa lui Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 6 ianuarie 1898)
Prin rămânerea lui Hristos în tine, vei deveni asemenea Lui în caracter. Domnul doreşte să stai lângă El, ca un fiu de Dumnezeu bun, răbdător şi umil. Planul Lui este ca lucrătorii din slujba Sa să reprezinte iubirea Lui. (…)
Relaţiile noastre unii cu alţii trebuie să fie plăcute. Când facem ce este bine, duhul nostru şi Duhul lui Dumnezeu dau împreună mărturie că gândirea umană este sub controlul gândirii divine. (…) Cuvântul Său ne furnizează dovezi din care putem trage concluzia că suntem într-adevăr fiii şi fiicele lui Dumnezeu. (…) Adevărata iubire pentru Dumnezeu aduce cu sine o încredere reală şi plină de respect. Şi acela care îl iubeşte pe Dumnezeu îl va iubi şi pe fratele său. (Letter 174a, 1902)
„Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea” – credinţa, care se prinde puternic de Cel Omnipotent şi care refuză să fie abătută din drum; nădejdea, care transformă triumful viitor al binelui şi al adevărului într-o bucurie şi încurajare prezentă; şi iubirea, care îi consacră totul lui Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. (Letter 42,1901)
