De aceea şi poate să mântuiască in chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei. (Evrei 7:25)
Cum este împăcat Dumnezeu cu omul? Prin lucrarea şi meritele lui Isus Hristos, care (…) a dat la o parte tot ce s-a interpus între om şi iubirea iertătoare a lui Dumnezeu. Legea pe care omul a călcat-o nu este schimbată pentru a-l întâmpina pe păcătos în starea lui decăzută, ci se arată că ea este transcrierea caracterului lui Iehova – exponentul voinţei Sale sfinte – şi este înălţată şi amplificată în viaţa şi caracterul lui Isus Hristos. Şi totuşi este oferită o cale de mântuire, căci Mielul fără cusur al lui Dumnezeu este descoperit a ridica păcatul lumii. Isus stă în locul păcătosului şi ia asupra Sa vinovăţia călcătorului. Privind la înlocuitor şi Garantul păcătosului, Domnul Iehova poate fi drept şi totuşi să îndreptăţească pe acela care crede în Isus. În dreptul aceluia care-L primeşte pe Hristos ca neprihănire a lui, ca singură speranţă a lui, se rosteşte iertare, căci Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine prin Hristos. Dreptatea, adevărul şi sfinţenia lui Hristos, care sunt aprobate de Legea lui Dumnezeu, formează un canal prin care mila poate fi transmisă păcătosului care se pocăieşte şi crede.
Aceia care nu cred în Hristos nu sunt împăcaţi cu Dumnezeu, dar aceia care au credinţă în El sunt ascunşi cu Hristos în Dumnezeu: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). (Youth’s Instructor, 29 noiembrie 1894)
El a devenit purtătorul păcatului şi a murit pe cruce, ca să asigure mântuirea oricărui păcătos care se pocăieşte şi se întoarce la loialitatea faţă de Dumnezeu. Numai prin Hristos putem avea intrare la Tatăl. (Letter29,1900)
Isus spune: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Isus ia asupra Sa păcatele călcătorului şi îi atribuie neprihănirea Sa, iar prin harul Său transformator îl face în stare să se asocieze cu îngerii şi să aibă comuniune cu Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 19 ianuarie 1893)
