Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roadele neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. (Isaia 32:17)
„După roadele lor îi veţi cunoaşte.” Podoaba lăuntrică a unui spirit blând şi liniştit este de nepreţuit. În viaţa adevăratului creştin, podoaba exterioară este întotdeauna în armonie cu pacea şi sfinţirea lăuntrică. Astfel, prin neprihănirea membrilor va fi întemeiată biserica. Poporul lui Dumnezeu trebuie să manifeste o credinţă statornică şi de neclintit. Biblia este standardul lor. Torentele bogate de har din cer vor produce în ei lumină, pe care trebuie să o împartă şi altora. Adevărul trebuie proclamat în toată puterea lui. Aceia care fac cu credincioşie această lucrare, păzind poruncile lui Dumnezeu în fapte şi în adevăr, vor fi recunoscuţi ca împreu-nă-lucrători cu Dumnezeu.
„Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roadele neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.” De la începutul şi până la sfârşitul istoriei bisericii, Hristos va fi pentru poporul Său tot ce exprimă aceste cuvinte, dacă ei vor asculta invitaţia: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi…, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:28-30). Hristos este pentru poporul Său viaţă, eficienţă şi putere, înţelepciune şi sfinţenie. (General Conference Bulletin, 1 iunie 1900)
Dacă te supui cerinţelor lui Dumnezeu şi te laşi pătruns de iubirea Lui şi umplut de plinătatea Lui, copiii, tinerii şi micii ucenici vor privi la tine, ca să-şi formeze o impresie despre ce înseamnă evlavia practică; şi poţi fi astfel instrumentul care să-i conducă pe calea ascultării de Dumnezeu. Atunci vei exercita o influenţă care va suporta testul lui Dumnezeu şi lucrarea ta se va asemăna cu aurul, argintul şi pietrele preţioase, căci va avea un caracter nepieritor. (…)
Sunt mulţi care privesc la tine, ca să vadă ce poate face religia pentru tine. Dacă eşti credincios lucrării pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, le vei forma o impresie corectă şi vei conduce sufletele pe calea neprihănirii. (Review and Herald, 16 octombrie 1888)
