Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn! Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă. (1 Petru 3:15)
Când facem zilnic faptele lui Hristos, devine o plăcere să împlinim voia Lui. Hristos a venit în lumea noastră ca să împlinească Legea lui Dumnezeu, ca să fie modelul nostru în toate lucrurile. El S-a aşezat între scaunul harului şi marele număr de închinători împietriţi, plini de lăudăroşenie, mândrie şi deşertăciune şi, prin lecţiile Sale despre adevăr, care erau„eloc-vente în simplitatea lor”, i-a făcut să înţeleagă necesitatea închinării spirituale. Lecţiile Sale erau impresionante, frumoase şi pline de importanţă, totuşi aşa de simple, încât şi un copil le putea înţelege. Adevărul pe care l-a prezentat era atât de profund, încât nici cel mai înţelept şi mai desăvârşit învăţător nu putea să-l epuizeze. Aceia care lucrează ca şi când L-ar vedea pe Cel Nevăzut vor păstra întotdeauna simplitatea, umplând cele mai simple cuvinte cu puterea marilor adevăruri. (Manuscript 87,1894)
Tinerii pot fi o putere pentru Hristos, dacă îşi vor păstra simplitatea şi dacă nu vor căuta să prezinte ceva senzaţional, ceva original, ci dacă vor prezenta preceptele Domnului lor. Dar a învesti adevărurile cele mai simple cu noutate şi unicitate înseamnă să le jefuieşti de puterea de a câştiga suflete pentru Hristos. (…) Folosirea cuvintelor lungi şi a elocvenţei impunătoare nu este esenţială pentru a avea succes. Aveţi nevoie de o experienţă vie în lucrurile lui Dumnezeu şi de simplitate în prezentarea iubirii lui Hristos celor pierduţi. (…) Când inima vă va străluci de iubirea lui Hristos, o veţi exprima faţă de alţii şi veţi deveni martori pentru Hristos. (‘Youth’s Instructor, 4 mai 1893)
Noi nu trebuie să ascundem Evanghelia sau să acoperim crucea lui Hristos cu trandafiri ornamentali, făcând astfel fără efect predicarea ei. (Manuscript 39,1895)
Cuvântul adevărat, sincer al fiului sau fiicei lui Dumnezeu, rostit cu simplitate naturală, are puterea de a deschide uşa inimii care a stat mult timp închisă în faţa lui Hristos şi a iubirii Sale. (Parabolele Domnului Hristos, p. 232)
