Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:10)
Există posibilităţi de a face pentru Isus o lucrare la care n-aţi visat niciodată. Creştinul este un bărbat asemenea lui Hristos, o femeie asemenea lui Hristos, care este activ în slujba lui Dumnezeu, care este prezent la întâlnirile sociale şi a cărui prezenţă îi va încuraja pe alţii. Religia nu constă din fapte, dar religia lucrează, nu dormitează. Religia curată a lui Isus este izvorul din care curg râuri de bunătate, iubire şi sacrificiu de sine. (…) Când iubirea lui Hristos este prezentă în inimă, buzele vor rosti laudele Lui şi vor preamări Numele Lui. Va exista o presiune asupra sufletului plin de iubirea lui Hristos. (…)
Fiii şi fiicele lui Dumnezeu trebuie să arate că ei sunt de origine cerească. Omul mare în ochii lui Dumnezeu este acela care, în mijlocul mulţimilor, grijilor şi presiunilor financiare, îşi păstrează sufletul nepătat, neîntinat, neatins de degradarea lumească. Dacă se va sprijini ferm pe Dumnezeu prin rugăciune şi credinţă, sufletul îşi va păstra independenţa morală în mod ferm, dar cu blândeţe, iubire şi bunătate perfectă. Ispitele societăţii sunt înfruntate şi respinse, comuniunea cu Dumnezeu este menţinută şi comunicarea dintre sufletul tău şi Dumnezeu te va face în stare să le transmiţi şi altora, prin relaţiile sociale, cele mai alese binecuvântări pe care Cerul doreşte să le reverse. (…) Dreptatea exactă şi imparţială se va vedea în toate relaţiile tale cu alţii, dar datoria ta nu se opreşte aici. Dumnezeu îţi cere mai mult. El îţi cere să iubeşti sufletele aşa cum le-a iubit Isus. Îţi cere să manifeşti compasiune pentru cei suferinzi, pentru cei greşiţi, pentru cei supuşi ispitelor lui Satana. Îţi cere blândeţe, curtoazie, chiar faţă de cei nenorociţi, şi consideraţie profundă faţă de simţămintele altora. (…) Trebuie să-ţi rânduieşti relaţiile şi atitudinile faţă de lume în aşa fel încât să poţi avea o pace perfectă, sfântă, şi să laşi totodată în urma ta un exemplu de evlavie. (Letter 7, 1883)
