Dumnezeu îl binecuvântează pe cel ce se îngrijește de cel sărac

Ferice de cel ce se îngrijeşte de cel sărac, căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte. (Psalmii 41:1)

Noi suntem slujitorii lui Dumnezeu, care facem lucrarea Sa. În marea ţesătură a vieţii, nu trebuie să introducem niciun fir de egoism, căci am strica modelul. Dar, vai, cât de nechibzuiţi pot fi oamenii! Cât de rar se identifică ei cu interesele celor suferinzi ai lui Dumnezeu! Săracii sunt de jur împrejurul lor, dar ei trec pe alături nepăsători şi indiferenţi, fără să ţină seama de văduvele şi de orfanii care, rămaşi fără resurse, suferă, dar nu-şi fac cunoscute nevoile. Dacă cei bogaţi ar pune la dispoziţia celor în nevoie un mic fond bancar, câtă suferinţă ar fi evitată! Iubirea sfântă a lui Dumnezeu ar trebui să-i determine pe toţi să înţeleagă că este de datoria lor să poarte de grijă cuiva şi să păstreze astfel viu spiritul binefacerii. (…) El ne onorează, făcându-ne ajutoarele Lui. În loc să ne plângem, să ne bucurăm că avem privilegiul să-l slujim unui Stăpân aşa de bun şi milostiv! (CBAZŞ, vol. 1, pp. 1118-1119)

Ascultaţi ce spune lsaia: „Adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l…! Atunci lumina ta va răsări ca zorile.” (Isaia 58:7,8). Sufletele voastre vor fi ca o grădină bine udată, a căror ape nu seacă. (…)

Îmi aduc aminte de cazul unui om sărac, care locuia în apropiere de o văduvă bogată. (…) Ea îşi curăţise livada, iar crengile şi lăstarii tăiaţi erau lângă gard. Săracul i-a cerut acestei femei mica favoare de a-i da lui aceste crengi, ca să facă focul cu ele, dar ea n-a vrut şi i-a spus: „Vreau să le păstrez, căci cenuşa lor va îngrăşa pământul.” Nu există ocazie în care să trec pe lângă casa acestei femei şi să nu mă gândesc la acest lucru. Îngrăşarea pământului spre neglijarea celui sărac! (Review and Herald, 23 decembrie 1884)

Când nu sunt recunoscute nevoile omenirii, când nu există dispoziţia de a fi mâna de ajutorare a lui Dumnezeu, atunci darurile cele mai costisitoare, cea mai mare paradă de dărnicie sunt o scârbă în faţa Sa. (Letter 8, 1901).

Adevărata fericire se găseşte numai într-o viaţă de slujire. (Reviewand Herald, 2 mai 1907)

Ellen White
Ellen White
Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor